Frumoase buze

Nu-s iubit şi nu am muze,

Sunt fălos şi nu am scuze,

Ele toate îmi aduc acuze,

Frumoase buze.

Cine să iubească aşa un pom,

Are crăci, el nu e om,

Cum stă strâmb şi le priveşte,

Zici că le jeleşte.

Grijă mereu de el nu are,

Zilnic parcă-i sărbătoare,

Slab, n-are de mâncăre,

De parcă moare.

În bucătărie el se pune,

Şi găteşte o minune,

De-ai gusta ai face spume,

Vorbele-s glume.

 

Acum aprinde o ţigară,

Gândurile la ele zboară,

Unii zic că-i fustangiu,

El îşi spune nostalgiu.

 

Pe una nu ocheşte,

Pe toate le priveşte,

Pe toate le iubeşte,

Cu niciuna nu se potriveşte.

Nu-i iubit, nu are muză,

E falos şi fără scuză,

Ele toate il acuză,

Murmura din buză.

Siguranta spontanului

Cu el nimic nu este sigur, totul pare o aventura, un spontan nesfarsit si nebun. Spui ca ai pasarea din colivie, dar el e colivia ta nemarginita. Singurul lucru sigur la el este ca te place si te vrea, in rest, asteapta-te sa te gaseasca extraordinar de atragatoare cu parul prins, mirosind a mancare in timp ce intorci ceapa de pe o parte pe cealalta in tigaie. Si nu te speria daca nu-i place ca te-ai dat cu ruj cand ai luat pe tine rochia cea noua in care formele tale radiaza. Ce siguranta mai mare de atat vrei? E sigur ca n-ai cum sa te plicrisesti, pentru ca n-o sa te astepte cand ii spui tu sa te ia de la lucru, ci o sa intarzie, dar o sa stea acolo la nesfarsit ca sa iti faca o surpriza, sa te astepte cu o floare cand stiai ca e plecat si se intoarce doar peste doua zile.
Si daca lucrurile raman cum spui tu, asta o face de dragul tau, dar tot de dragul tau o sa-i spuna mamei tale sa arunce la gunoi o rochie de-a ta, o sa o caute printre resturile de mancare de la craciun si o sa te surprinda in noaptea de revelion cand tu sarbatoresti cu familia, te v-a imbraca frumos printeso, ca mai apoi sa rupa ciorapii de pe tine.
O sa te certi cu el ca vrea actiune in fiecare weekend, cand tu vrei o vacanta pe an in Bora Bora, o sa te bati pe telecomanda. Si poate o sa stea prea mult pe capul tau, sa n-ai timp de ale tale, dar bun cu bun si rau cu rau, o sa-ti stea intre picioare.
Si stii ce e cel mai sigur la el? E sigur ca o sa te ceara cum nimeni n-a mai facut-o vreodata!

Iluzie

Un candelabru fără abajur
Tot dă lumină împrejur
Dar cine să-l privească chel
Desfrunzit precum un copăcel?

Acel făr de așternut pat
Nu i-ai cădea în păcat
Căci unde nu-i întins bumbacu
Se așterne numa dracu

Aud o voce ce-mi șopteste
O șoaptă ce pribeag grăiește
Prin fumul gros eu o ascult
Spune dragă, vorbește mult

Din orice zgomot fac scânteie
Gălăgia să nu mi te ieie
Vorbesc cu tine și mă ascult
Bun venit iluzie, te așteptam de mult

Ș-acum în prag de noapte
Luminile de iarnă toate
Deși nu cântă, le ascult
Bun venit iluzie, te aștept de mult..

Fete cu minţi

Nu mai este fete cuminţi,

Toate se prosteşte,

Pe toate trebe' să le minţi,

Să vorbeşti piţiponceşte.

La una să te dai n-ai cum,

Că îţi întoarce iute vorba,

Nu iese fără fond de ten acum,

Dar nici nu ştie face ciorba.

Nesim-porc de eşti cu ochiii,

Să-i benoclezi la fundulete,

Ai vrea şi tu bucurii,

La bucile-ale pufulete.

Cât e tocu' de mare,

Atâta-i şi dita-i decolteu,

Cât e ziua de mare,

S-ar plimba cu bmw-u.

C-are şaişpe şi-i minoră,

Ori treizeci şi e majoră,

Unghii are toate,

La fel nu sunt toate.

O doamnă să găsesc,

Mă duc la bibliotecă,

Că nici piaţa n-o mai fac,

Vor doar s'ajungă vedetă.

Rău cu rău, dar mai rău e fără rău..

   Patul în care stă o singură persoană ar trebui să se numească coşciug, n-o încălzeste cu nimic faptul că se poate da jos pe oricare parte a patului atât timp cât gândul lui/ei este mereu în alt dormitor.   
   Şi câtă risipă de pereţi, de energie, de loc şi spaţiu pentru un single. N-ai observat că la dublu totul e mai iefrin? O noapte la hotel costa 100 pentru o persoană şi 120 pentru două. Ba chiar primeşti gratis patuţul pentru copil, dacă nu-l ai, fă-l! 
   Şi să găteşti pentru o singură gură e mai greu, faci ori prea mult, ori prea puţin. La dublu se compensează unul pe celălalt.
   Îmi cautam plită cu două arzătoare, ce să facă un burlac cu patru ochiuri de gătit? Bineînţeles că şi aici preţurile sunt exact ca la hotel, 500 plită cu două ochiuri şi 600 cu patru ochiuri.
   Unde găseşti la restaurant masă cu un singur scaun? Iar mesele cu vedere bună sunt mereu ocupate de cupluri, tu stai la masa din colţ, cea cu 5 scaune, aşezată între uşa de la bucătărie şi cea de la wc, poate din atâta trafic te alegi cu ceva...

Adorul

Şi poţi să-mi spui că nu-ţi e dor,

Dar taci când spun că te ador,

Am amuţit cât te-am urlat,

Tu n-ai surzit cât te-am strigat?

La geamul tău cândva am fost,

Să viu acuma n-are rost,

Ţi-ai tras şi termopan, şi draperii,

De mine nu mai vrei să ştii.

Şi stai acolo-nchisă-n casă,

Şi nu priveşti lumea frumoasă,

Dar eu privesc şi ce folos,

Nu te mai am, nu are rost.

 

Când de mână ne luam,

Prin lume cutreieram,

Acum doar visul mai călătoreşte,

Eu sunt legat, visez orbeşte.

 

 

Ce'nseamnă iubirea, de oi ştii vreodata..

Pe toate le-am iubit,

De trei m-am despărţit,

Ţinut-am la toate,

Cel puţin o noapte.

Mică, mândră şi zglobie,

Udă la bujie,

Avea să îmi arate,

Absolut de toate. 1

Albastru senin,

Şi acum reţin,

Cum scai se prindea, 

De inima mea. 2

O provocare se iveşte, 

Să trăiesc regeşte,

Sau cel puţin, 

O printesă să-ntreţin. 3

Maturizare se numea, 

Ce făceam cu ea,

De fapt ele cu mine,

Cică m-am descurcat bine.

Restu' m-au abandonat,

Că nu-s bun de bărbat,

Încă n-am aflat,

Ce păcat!

Ce'nseamnă iubirea, de oi ştii vreodata..

Sunt suma femeilor din viaţa mea

   Am suferit de atâtea ori şi încă mai trăiesc, am plâns de atâtea ori şi încă mai zâmbesc. Ne-am spus adio nu o dată şi încă mă mai gândesc la tine. O parte din mine îţi este dedicată veşnic, un loc în amintiri, un buchet de gânduri, un colţ de inimioară. În dulapul meu de memorii ai lăsat o amintire,ca un maieu, şi o îmbrac uneori, pe sub zâmbet, să-mi ţină de cald.

   Conştientul te visează uneori, cu ochii deschişi, apoi te caută în camera pustie ori pe strada plină şi totuşi fără tine. Noroc cu internetul, ochiul meu se furişează fără ştiinta mea şi vede că zâmbeşti, cel puţin în poze eşti bine, mă bucur!
   Post iubire am să-mi numesc o venă după tine, sâgele-mi să te strabată zilnic.

   Sunt suma femeilor din viaţa mea. Şi tu la fel. De la fiecare am învăţat câte ceva, cu fiecare am avut un gând, cel puţin o litera în alfabet, facem colecţie şi dublurile nu se schimbă, dublurile sunt bonus!

A şi uitat

  Unghiile ei arată de parcă nu şi le-a mai ascuţit de mult, de prea mult timp nu le-a mai înfipt de placere în pielea lui. Modelul lor e placut pictat, însa era şi mai plăcut când îi vedea spatele brăzdat şi rosu.
   Şi vocea ei nerăguşită, fără suflu, limbajul ei ce de mult a uitat să spună 'oh, dragă, ce bine mă simt'.
   Respiraţia ce nu mai ştie să gâfâie, să respire ritmic sau să rămână fără aer când intră adânc şi brusc în ea.

   Ochii ei văd doar munca de la servici, biroul si calculatorul plin cu contracte. De prea mult timp n-au mai vărsat o lacrimă de placere, de dragoste, un sentiment ce se ravarsă pe obrazul ei ce a uitat cu e sa fie mângâiat.
   Sânii sătui de atâta sutien, duc dotul gurii ce-i sugea şi al palmelor care îi strangeau, îi framantau, storcând din ei placere.

   Urechile ei de mult n-au mai auzit şoapte, n-au mai ascultat linistea şi acel sincer 'te ador'.

Timpul

I-aşa urât să nu te am,

Şi prea frumos când te-am avut,

Cu câtă patimă noi ne futeam,

Şi totul este la trecut.

Ş-un zambet resemnat,

Pe al meu chip se pune,

Sunt totuşi un stricat,

Dar cu gânduri bune.

Cât sex a trebuit să fac,

Până să fac dragoste cu tine,

Mai bine ar fi să tac,

Şi totuşi câte ţi-aş mai spune.

Să mă refuzi şi să te vreau,

Aşa e jocul nostru,

Ca soarecele şi pisica..miau!

Din mine faci un monstru.

Vulcanica-mi iubire,

Acum se odihneşte, 

Pe veci o amintire,

Ce cu zambet ne priveste.

 (ranjet)          

Iubirea mea e vie!

Dar iubeste ...o stafie.

Aventura 28

Tu știi câte fete m-au certat că nu dăruiesc flori, până când am ajuns să-ți ofer flori de adio?
Tu știi ce-nseamnă dorul?
Mai știi când ne plimbam cu bicicleta? Si când veneai la mine să mâncăm desert. Cum mama ta de-abea aștepta să audă că ești cu mine.
O zi cu tine? Și-n ziua aia doar să te privesc și să te ating, să gust din tine, să beau apă din buricul tău și să mă joc cu părul, să-mi spui încă o data să te strâng în brate, să stai culcată pe brațul meu, să te miros, să mă vrei pe la spate și să oftezi de plăcere și de bine.
Tu știi cât sex a trebuit să fac până să ajung să fac dragoste cu tine?

I wonder

   Vă daţi seama din câte E-uri este 'fabricat' omul dacă nu are termen de valabilitate?
   Suntem pirataţi şi contrafăcuţi. Pe pielea multora trebuie să fie scris exact ca pe pachetele de tigari: omul poate ucide!
   Ce greu se mai găseste astăzi un asemenea produs de calitate, făcut din ingrediente bune, nealterat de trecerea timpului. Nu ne gasim în magazine, pe raft, expusi la vânzare, însă fiecare avem un preţ în funcţie de calitate. Cei ce ies în faţă au doar o eticheta mai cizelată iar când desfaci ambalajul descoperi adevărul.
   Astăzi am vazut un film superb, un documentar despre Sixto Rodriguez. Am rămas fără cuvinte şi am vărsat lacrimi când am descoperit povestea unui om, unui cântăreţ care la el acasă, in America,era necunoscut. Însa cele două albume scoase de el se vindeau ca pâinea caldă în America de Sud. Fiecare casă care avea pick-up avea şi primul lui album. Într-o parte a globului era muncitor cu ziua, iar în altă parte a globului era prinţ fără să ştie. Documentarul se găseşte pe internet şi merită văzut cum o ţară întreagă caută un om şi cum un alt om a reuşit să ţină totul ascuns doar pentru a-i ramane lui banii din albumele vândute.

   Mereu am fost de părere că şi noi oamenii trebuie să purtăm etichete unde cei care ne cunosc să-şi dea cu părerea. Să poţi vedea cu cine faci afaceri, cine este colegul de muncă în care te încrezi, ce a făcut copilul tau astăzi şi ce trecut are soţul tau.

Meseria este brăţară de aur

   Ca să spargi ceva nu trebuie să ai neapărat forţă, ci trebie să ştii unde să loveşti!
   Un şofer care şi-a încuiat cheile în maşina se chinuie ore bune să îşi spargă geamul pentru a intra în maşina şi de cele mai multe ori îl sparge pe cel micuţ de la uşa din spate, nu ştie că acel geam e cel mai scump. Pe când un hoţ sau spărgător de maşini reuşeşte să pătrundă în ele în câteva secunde. Diferenţa între şofer şi hoţ este una de ştiinţă şi cunoaştere, de profesie până la urmă.

   Un economist nu poate fi prins că înseală, cel puţin nu poate fi descoperit că nu-şi aduce toate veniturile acasă.
   Un avocat îşi va împăca mereu jumătatea pentru că asta e meseria lui, să apere adevărul sau minciuna, să rezolve un caz indiderent dacă are sau nu are dreptate. Are mereu cuvintele şi legile la el şi dacă îl convinge pe judecator, de ce nu te-ar convinge pe tine?
   Un doctor o să-şi salveze mereu persoana dragă de la moarte. Şi când doreşte poate să facă oricând respiraţie gură la gură cuiva. Nu poate fi bănuit de nimic.
   Eu sunt inginer şi ştiu că orice s-ar întâmpla nu trebuie să mă opresc din construit. N-am vorbele mereu la mine şi nici nu mă consider un economist bun, dar fac curte mereu, apoi casă. Şi ştiu că voi ajunge să am unul din cele mai înalte blocuri, dacă nu cel mai înalt şi cel mai frumos!

   Poţi să reuşeşti orice dacă aplici metota potrivită, iar de cele mai multe ori această metodă este neconvenţională, e ceva ce nu a mai încercat nimeni. We got to think outside the box!

Linii imaginare

   Suntem obişnuiţi să tragem linii imaginare între noi şi restul. Linii ce delimitează ce este voie de ce nu este voie, ce e moral de imoral. Linii ce sunt trasate sa ne protejeze de riscuri şi uneori chiar de noi înşine.
   Zilele trecute un amic mi-a spus că nu îşi lasă prietena să iasă fară el în oraş, decât la cafea cu prietenele. Adevărul este că nici el nu prea iasă, îi este frică de lume şi o consideră rea, iar în încercarea de a o proteja de priviri indecente, de fapt, o ţine închisă.
   Uneori ne simţim foarte confortabil în spatele acestor linii, atât de confortabil încât le facem vizibile, le trasăm cu marker-ul sau chiar cu vopsea. Ne facem viaţa un culoar, o cărare prin mijlocul pajiştei de un verde infinit, o urmă de fum pe cerul pe care încap atâtea planete, un unic traseu de la servici acasă şi invers, fără să ne dăm seama că, de fapt, suntem prizonieri. E ca la schi, poţi să schiezi pe o singură pârtie în acelaşi fel, ferindu-te de toată lumea, o poţi face în diferite feluri, fără să te gândeşti dacă te loveşti de cineva sau dacă cineva se bagă în tine. Poţi schia pe toate pârtiile posibile sau poţi practica cel mai frumos schii: free ride!

   Limitele nu ţin alte persoane la distanţă, ci ne ţin pe noi închişi. Viaţa e complicată, dar e unică şi frumoasă dacă reuşeşti, dacă eşti liber. Singura graniţa ce nu o putem depăşi e timpul, deci nu-ţi bătătorii prea mult aceeaşi potecă, fă-ţi fiecare drum în viaţă să fie unic şi depăşeşte-ţi limitele, încalcă-ţi liniile, poate cândva vei reuşi să dai chiar timpul înapoi...sau înainte.

Femeile sunt mijloace de transport!

   Nu sunt misogin sau fie, poate puţin. În capul bărbatului, femeia este cea care îl duce mai repede din punctul A în punctul B. Sau cea care îl împiedică..
   În drum spre casă, de la servici, poţi să iei acelaşi autobuz zilnic. Poate trebuie să schimbi, iei autobuzul până la tramvai, tramvaiul până în piaţă, iar de acolo te plimbi până acasă, observând maşinile din trafic. Poţi să ai rute diferite, o iei pe scurtătură sau pe drumul normal unde priveliştea e mai frumoasă.
   Cel mai placut e să mergi cu maşina ta şi să ai grijă de ea.
   Mergând pe stradă priveşti maşinile scumpe, spălate, lustruite, unele chiar tunate. Sau stai la birou şi gândul te duce departe într-o excursie unde se poate ajunge doar cu avionul. Autocarele sunt prea uzate.
   Îţi iei bilet sau speri să nu te prindă nasu'? Eu sper să mă prindă şi să-i fac ochii dulci. Poate mă duce până la capăt de linie.
   Şi e frustrant când îţi sparge unul maşina. Nu uiţi niciodată întamplarea asta. Îi vezi pe cei ce au căruţă? N-are nimeni treaba cu ei, ce-i al lor e pus deoparte.
   Femeile sunt mijloace de transport...în comun. Dar fără ele stăm pe loc!


ps şi bărbaţii sunt nişte amărâte de poşete.

De-o fi bine, de-o fi rau

   De-ar circula norii pe drumuri ca maşinile, să ştii de unde vin şi încotro se duc. Iar când ai o dilema, de-o fi vreme buna, de-o fi vreme rea, să dai un telefon în vecinătăţi să vezi ce nori şi câte raze de soare au trecut azi pe la ei şi vin spre tine. Să fie tiruri cu nori, precum cele cu Coca-Cola, iar razele de zoare grupate sa le vedem ca urma lăsată pe cer de un avion.
   De-am ştii cu exactitate ce urmează să ni se întample, să putem anticipa o greseală sau să facem una mai mare. Să fim pregatiţi pentru necazul care vine. Să ştim când urmează să ne scoată profesorul la tablă, ori să ne ceară şeful socoteală. Cum ar fi să ai o perioada trista şi să ştii că exact peste 3 săptămâni ţi se va întâmpla ceva frumos, probabil ai uita instantaneu de supărările ce te macină în prezent. Îţi dai seama câte războaie evitam? Şi câte boli, dezastre naturale. 
   Ori să avem un telefon să ne putem suna pe noi, cei din viitor sau din trecut. Ca un puşcăriaş să ai dreptul la un telefon pe săptămână. M-as suna pe mine, cel de peste 10 ani să mă întreb când mă elibereză, când o să-mi văd copilaşii, dacă am tipărit vreo carte sau dacă mi-am atins măcar vreun vis.
   Şi totuşi unde e imprevizibilul? Unde e necunoscutul şi surpriza? Dacă ai cunoaşte tot ce urmează, n-ar mai exista riscuri, iar asumarea unui risc arată cât de mult îţi doreşti ceva. Rişti tot, vrei tot!
   Viitorul are o parolă secretă ce nu trebuie descoperită de nimeni decât la momentul potrivit, cu cheia perfectă şi 1000 de combinaţii încercate.

Tell me..

[da-i play]

   Spune-mi ce n-ai mai spus nimănui.
   Spune-mi ceva fară să foloseşti cuvinte.
   Fă-mă să aud dorinţa din tine.
   Urechea mea să tremure de tonul tău.
   Nu cuvintele ne dezamăgesc, ci oamenii.
   Poţi spune adevărul? De ce îl ocoleşti?
   Cine eşti? Spune-mi! Spune-ţi în oglindă!
   Ştii de ce sunt melodii fără cuvinte? Măcar atunci nu minte nimeni.
   Peste 200 de ani se va vorbii despre oamenii sinceri ca despre dinozauri..
   Pe pământ sunt miliarde de oameni şi înca atâtea miliarde de feţe.
   Cine eşti? când numai tu te priveşti..

Timpul ne arată cum ne-am format

   Carnea făcută la grătar este mai bună dacă a fost condimentată din timp și lăsată la macerat. Iar ciorbele delicioase se fac după ce toate ingredientele au fiert mult împreună și carnea s-a desprins de pe os.
   O mașina bună se cunoaște după motor și șofer, piesele se înlocuiesc, cei doi e important să aibă câți mai mulți km împreună.
   Vinul bun, vinul de calitate are în componența lui soiul de struguri bine ales, modul minuțios de preparare, timpul exact de fermentație, lemnul din care este făcut butoiul în care este păstrat și timpul îndelungat în care acesta se formează, ajunge la maturitate.
   La fel și oamenii. Se călesc unul pe celălalt, se fac mai buni sau mai răi, dar se fac împreună. Un om rău alături de un om bun poate fi rețeta succesului în egală măsură cu rețeta eșecului, timpul ne arată dacă deciziile luate și ingredientele folosite au fost bune sau nu. Ce hotărâm astăzi se vede măine sau peste ani.
   E plăcut să deguști un vin bun ce are vârsta ta și e usturător să privești eșecul. Timpul nu schimbă nimic ci doar ne arată dacă am făcut un lucru bun sau un lucru prost. Iar un lucru bun poate fi prost pentru ații și invers, la fel cum ne poate îmbucura sau dezgusta ceva făcut de alții.


Poza http://livve26.picof.net/

Prizonierul

Poza de livve26

   Ai sânii la vedere, dovada curajului, îi porți cu mândrie, dovada puterii. Eu n-am coaie, n-am curaj, n-am ambiție, stiu că te vreau, stau aici pe poziție.  N-am cum să sar, ești încă prea departe și totuși mai aproape te văd în fiecare zi. Stau incomod, sunt șchiop, fac un pas în spate și mă așez, stau în banca mea și oftez.
   Nu știu dacă știi, dacă ți-ai dat seama, eu n-am curaj, n-am glas să-ți zbier, să-ți urlu să vii la mine. Uite-mă, sunt aici, știu că te uiți din când în când cu coada ochiului, tot timpul m-ai privit să vezi ce fac, să ridici garda dacă mă apropii sau să-mi faci cu ochiul dacă mă simți prea departe. M-ai lăsat mereu aici, în colt și mi-ai aruncat un colț de pâine. M-ai slăbit, din cauza ta nu pot să sar, sunt un câine bătrân cu blana năpârlită ce deabea mai latră, puțin orb, nu mai miroase ca altadătă și a uitat să muște. Tu m-ai adus aici, în starea asta, ai supt din mine tot ce-i bun, dar m-ai ținut distant, mi-ai omorat orice vis în care săream pe tine.
   Mă așez aici să mă poți vedea, nu mai am așteptari, stau doar de drag. Tu ai sâni, eu coaie n-am să fac un pas, dar poate te hotărăști tu să te apropii..

Când și-a dat seama că te iubește?

   Când s-a trezit cu alta în pat și a realizat greșeala? Când te-a zărit cu altul, radiind de fericire și a simțit că te pierde?
   Când i-ai făcut mâncarea favorită sau când a plecat de la lucru grăbit să te surprindă cu un buchet de flori?
   Când ți-a spălat șosetele puturoase și apoi te-a strâns în brațe deși erai transpirat, ori când ai dus-o în concediu într-o locație de vis?
   Când s-a trezit lângă tine împlinită sau când a văzut că secretara cea cu fustă scurtă iți face cu ochiul?
   Nu mă întelege greșit, dar tindem să observăm cât de mult ne place un lucru doar după ce nu îl mai avem, iar în cazul iubirii e grav. Dragostea trebuie sărbătorită zilnic! Cu năbădăi, cu certuri, cu flori si tandrețuri, cu un mesaj deocheat, cu o vorbă frumoasă, cu o atingere ce dă fiori, cu un vis măreț, cu ocazia împlinirii a 6 ani 9 luni o săptămână și 3 zile jumătate.
   Dacă nu te descurci cu răspunsul, te ajut, dacă iși da seama după o greșeala e iertabil, dacă greșeala se repetă..

Până unde te cobori ca să combini pe cineva?

   Atât timp cât inteligența o să funcționeze ca o barieră invizibilă în fața sexului, lumea o să fie din ce în ce mai proastă. Până ajungem la stadiul în care, ca să fii prost, trebuie să studiezi.
   Pentru a avea parte de o relație sexuală ocazională, oamenii au tendința să coboare câteva etaje pe scara intelectualităţiii, părându-li-se că e mai ușor. Însă ca să faci pe prostul nu-i uşor și plăcut pentru nimeni, decât pentru proști.
   Și nu, deșteptăciunea nu e direct proporțională cu perioada de abstinență. Singura legătură este momentul acela de câteva fracțiuni de secundă în care creierul se blochează la întâlnirea unui corp frumos cu chip angelic ce ne atrage privirea.
   Ce ar fi, ca atunci când vrem să ieșim la 'împerecheat', să urcăm măcar două trepte pe scara inteligenței? Să facem doua lucruri: ne deșteptam în drum spre sex! Din păcate nu este posibil, persoana abordată o să ne întoarcă mereu spatele din lipsa de inteligență.
   Sunt misogin cu prostia, însa nu susțin teoria prin care tocul a fost crea doar pentru ca bărbații să observe inteligența feminină. Sunt afemeiat inteligentelor.
   Se spune despre sex că este al doilea creier al omului. Tocmai ăsta este motivul pentru care, în lipsa cerebelului, sarim mai repede la subiectul mult interesat.
   Să te faci frate cu dracul până treci puntea e cea mai greșită mișcare.

   Inteligența nu are absolut nici cea mai mică legătură cu cititul de cărti. Cărtile te educa, însă poți fii prost cu carte și deștept fara ea.

INTELIGÉNT =. 1. ager, deştept, dibaci, iscusit, isteţ, îndemânatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. şi reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. şi Bucov.) hâtru, (Transilv.) ocoş, ştram, (înv.) scornaci, (fig.) dezgheţat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 2. v. spiritual. 3. chibzuit, cuminte, deştept, înţelept. (O faptă ~.) 

Când iubești

   Când iubești pe cineva o faci pur și simplu, o faci pentru că îți place și mai puțin pentru că merită sau nu merită. O faci de drag, nu pentru cadourile primite, o faci pentru acea îmbrștișare sinceră indiferent că sunteți în parc sau în Maldive, că locuiești în casă de chirpici sau conduci o limuzină.
   Parșivitatea într-o relație este de două feluri: cea individuală în care înghiți orice ca să-ti fie bine și cea de cuplu când încerci orice ca să vă fie bine. Implicarea și dezinteresul fac diferența între ele.
   Vrei ceva frumos? Gândește pentru doi, fă lucruri cât pentru doi, dăruiește-te, visează dublu și într-o zi ai să reușești. Cu puțin ajutor vei îndeplini tot ce îți dorești, tot ce vă doriți și chiar mai mult.
   Parșivitatea individuală e perfectă pe termen scurt, însa viața mi-a arătat până acum că pe termen lung e mai ușor în doi!

Bunuri materiale

   Dragostea este o investiție, când ne îndrăgostim investim în acea persoană o sumedenie de avuții care ne definesc pe noi.
   Ca orice investiție, ea mereu poate fi considerată profitabilă sau neprofitabilă, însă asta ar insemna parsivitate. Cred totuși că și daca nu am învatat lucruri bune, măcar știm ce să evitam pe viitor, atât timp cât nu ne pierdem pe noi însine.
   Timpul este considerat de unii cel mai prețios lucru investit într-o relație, însă dacă te-ai simțit bine, n-ai pierdut timp, iar dacă nu te-ai simțit bine.. nu te-a pus nimeni sa-l irosești pe speranțe deșarte.
   Increderea probabil doare cel mai rau când ne este rănită, deși ea se clădește în timp, unii o aruncă într-o relație ca pe-un bolovan în fântână și ce să vezi, se așteaptă să nu intre la apa. Totuși e bine să plecăm optimiști la drum.
   Să nu ai impresia că sentimentele au loc aici. Nu, ele sunt rodul vostru, ele se nasc indiferent daca doresti sau nu. Si mor indiferent daca doresti sau nu.
   Bani! Căci astăzi dragostea trece prin stomac doar dacă ești bine dotat.
   Efortul depus nu trebuie sa îl regreți, nimic nu vine stând cu mâna întinsă.
   Tu ești cea mai importantă investiție, nu te dărui gratis. Fă-l (fă-o) să plătească timp, încredere, bani si efort! 

Flirt

   Întâlnești uneori fete care deabea așteaptă să le plece iubitul la lucru, dacă se poate undeva în străinătate la muncă.
   Vezi bărbați ce dau atenție unei domnișoare, deși sunt cu cineva de mană.
   Știi timizi ce vor să le faci cunoștiință cu amicele tale, că ei le combină pe toate, dar au uitat să privească oglinda când au plecat de acasă.
   Cunoști fete care te întampină cu un aer boem în cel mai bun caz, însa de cele mai multe ori el e flegmatic, ce te respinge, apoi se plâng toată ziua că nu se mai gasesc barbați.
   Auzim mereu de la persoane din jur cum că ele fac si dreg, iar când sunt puse la incercare, brusc, le piere cheful și găsesc 1000 de motive pentru care nu pot face nimic.
   Femeile țin să explice mereu la inceput că ele sunt interesate de sex mult mai putin decât barbații. Asta doar la început!
   De când se trezesc, barbații se înscriu zilnic la sute de castinguri pentru ocuparea postului de partener în ziua și viața unei femei, în timp ce femeile au mereu pe ele o etichetă pe care scrie ''angajăm barman cu experiență..

Te iubesc fiindcă-ți iubesc defectele!

   Te iubesc fiindcă-ți iubesc defectele! Și n-am crezut asta până acum, a trebuit să mor de două ori sentimental ca să imi dau seama, a trebuit să las să moara o iubită pentru că nu-i mai iubeam defectele. Ce ciudat, tocmai de la ea invățasem ca ele ne fac unici si speciali. Îi adoram defectele pana-ntr-o zi.
   Și mama spunea cândva într-o discuție, că e al ei (tata) și că ii place, nu că ar fi obișnuita cu el. Unele sfaturi ale lor le înteleg doar acum, altele, nici acum. Poveștile mamei sunt adevarate pilde. Oare o iubesc pe mama? Ea nu are defecte, deci nu am ce să iubesc la ea. O idolatrizez!
   Mi-am cerut mama in mămie! Am mers la ea, m-am asezat în genunchi, la spate țineam un buchet proaspat de ciorapi neîmperecheați, și i-am spus: Vrei să fii mama mea?
   Și dacă aș putea schimba ceva la tine, ți-aș schimba doar vârsta. Te-aș face mai tânara, știu că asta-ți doresti și tu. Dacă as putea, aș lua de la mine 10 ani, să am treizeci și patru. Ia-i și împarte-i cu tata cum vreți voi.
   Cine a mai auzit să-ți ceri mama in mămie?
   Și da, sunt mămos!

24

   Daca fiecare an ar reprezenta o ora, am trait exact o zi. Si nu stiu de dimineata ce am facut, ce-i drept am dormit cam mult, prea multe secunde irosite, prea multe clipe neatent, prea multe sferturi academice acordate mie, prea putina determinare.
   Daca e sa rezum ziua prin care am trecut, as spune ca sunt lenes si prea optimist, nepasator si sufletist in acelasi timp. Imi rezum totul intr-un cuvant: altruism.
   De maine incepe o noua zi, o noua ora, un nou minut si voi trage aer in piept in prima secunda. Toata ziua de azi mi-am facut planuri, de maine trebuie sa le indeplinesc, sa realizez ce imi doresc, sa ma fac cu adevarat fericit! 

   M-am intrebat cum am ajuns pana aici, cum de nu am adormit definitiv, cum de nu am uitat de mine, cum de mai respir si incerc sa vad ziua de maine, iar raspunsul este adrenalina! Singurele lucruri de care sunt dependent sunt iubirea si adrenalina!

   24. Mereu am considerat tineretea un avantaj, insa astazi ma simt prea batran pentru ce obisnuiam sa fac si prea tanar pentru ce imi doresc.   

   Pe maine!

Ineducatie

`  Nu stiu prea bine cine statea cu joarda in mana pe vremea parintilor mei si cine ii corecta exigent cand era vorba de scoala. Nica era trimis fortat la scoala, acolo unde materia ii era predata de cel mai demn cetatean al satului, invatatorul.
   Astazi, cand tocmai am terminat o faculate, raman cu un gust amar cand ma gandesc ce mai reprezinta scoala pentru generatia agramata din care fac parte. Inca de la gradinita am fost la o educatoare prietena de familie, unde severitatea era imblanzita de telefoanele mamei. In scoala generala cunosteam subiectele de la lucrari cu o zi inainte, datorita sacoselor primite de educatoare de la parinti, asa am crescut, asa am continuat. Si am primit aceasta pasuire pana in momentul in care am ajuns sa fiu scarbit de ea, sa imi dau seama ca nu am nevoie de ea, ca totul e un mar frumos pe dinafara, dar putred in interior.
   In ultimii 3 an s-a incercat o corectare a sistemului, s-a incercat readucerea demnitatii in educatie prin examene serioase, teste de capacitate si bacalaureat in care nu se copiaza, nu stii subiectale inaintea sustinerii si nu poti trimite plocoane corectorilor. Astazi sistemul invinge si aduce copiilor un cadou otravit, un "cornul si laptele" apetisant, dar expirat, daunator pe termen lung.
   Astazi parintele e prea ocupat sa isi mai impinga copilul la scoala, iar profesorii sunt ori prea indulgenti ori prea lasatori sa isi mai educe elevii, iar cine incearca sa indrepte acest proces este blamat si inlaturat din sistem. Astazi, din pacate, "trebuie sa treaca toata lumea" !

Patinaj artistic 3

   Cand patinezi esti singur, esti tu cu gandurile tale, esti nemarginit, nu te limiteaza o tusa, un fileu, un chenar in care trebuie sa te incadrezi si nu te fluiera arbitrii, primesti doar nota la fimal si esti ghidat de uralele publicului. E pictura libera, iti pictezi propriul tablou si ai intraga lume la dispozitie. Nu ai orizonturi si depinde doar de tine cat de artistic o faci, inventeaza ceva nou, deschide-te si-nchide=te, fa o pirueta. Poti patina fara patine, asta e secretul, farmecul, mersul tau e patinatul de zi cu zi si ramane la latitudinea ta incotro te indrepti. E sportul care nu depinde de sezon, de vremea de afara sau de publicul din jur, esti tu si faptele tale determinate de ganduri.
   Inchide ochii si imagineaza-te! Simti cum plutesti si te inalti catre puritate, cum nu ai limite. Asta e sansa ta, nu te lasa, nu te opri decat daca doresti sa iei pe cineva cu tine, sa faceti totul ca pereche, sa formati un cuplu de dans splendid. Zboara din gand in gand, tot mai sus, impins de la spate de dorinte si obiective, apoi din cand in cand poposeste pe un nor sa admiri privelistea, sa va admirati reusitele, dupa care pleaca iar la drum.
   Patineaza cu gratie, cu eleganta si stil, esti unic! Patineaza!

Culcuș

   Stau si ma gandesc cum marimea patului este invers proportionala cu numarul apropiatilor si direct proportional cu patura sociala cu care ne acoperim!

   Astfel avem:

• copii ce se odihnesc linistiti si fara grija zilei de maine intr-un pat de pana la 90 cm latime;
• bunici ce dorm nemiscati intr-un pat vechi, care cunosc o lume intreaga ce se stinge usor la fel cum se rup arcurile saltelei;
• cei crescuti la bloc, cei care dorm in canapeaua pe care isi primesc musafirii, ei te primesc direct in patul lor, chiar de esti incaltat;
• cei ce dorm in paturi mari de care nu au timp sa se bucure, fiind prea macinati de cum sa isi mai achizitioneze inca o saltea, inca un pat, inca un dormitor si inca o casa;

   Si de aici putem trage multe concluzii: caramida de baza fiind ca nu trebuie sa iti pui copilul intr-un pat prea mare, mai de graba sa pice din el decat sa se lafaie; daca ai prea multi prieteni, nu-i mai invita incaltati in culcusul tau; cu cat e mai mare patul, cu atat pierzi mai mult timp ocolindu-l.

   Am incaput sa dormim pe pietre, in natura, in pesteri, apoi am stagnat destul de mult la saci de paie. Am evoluat rapid de la ata si alte materiale textile la arcuri, spume, perne de apa si aer, ca maine-poimaine sa dormim iarasi in natura,

   Oricum pana la urma toti dormim la margine.

Nevinovata

   Feminitatea ta stă-n ceea ce faci, în gesturi şi mişcări, în zâmbet şi felul în care îţi dai părul la o parte, galant, scotând în evidenţa fina linie a gâtului tău.

   Gentilitatea ta o desenezi, cu mâna fină, cu gesturile şi cu tandreţea ei, cum îţi laşi capul pe spate sau într-o parte şi mă priveşti, ai un surâs aparte.
   Gingăşia ta stă în gropiţe, chiar de nu le ai, zâmbetul tău le face mereu. E dată de felul cum te ruşinezi, cum te înroşeşti şi-ţi strângi mâinile la piept ca o virgină ruşinată.
   Bărbăţia ta, căci ai şi bărbaăţie, se evidenţiază subtil când chiar de este greu şi ai la cine cere ajutorul, te străduieşti singurică să strângi un surub, să închizi o uşa greoaie sau ai puterea de a nu te durea în cot de împrejurări, de imagine, de detalii şi aspecte.
   Bunătatea ta nu stă în faptele tale, ci în ce sunt dispuşi cei apropiați să facă pentru tine, iar când în fața ta bărbatul iși aruncă haina doar ca tu sa nu pășești cu glezna de migală în apa rece din baltă după ploaie, atunci feminitatea și bunătatea ta sunt răsplătite.
   Să te ascunzi când plângi! Și frumusețea ți-o ascunde! Cel ce merită să aibe parte de ea, trebuie să se chinuie să le vadă, să aiba spirit de observație, să fie iscusit, să te cerceteze.
   De ești așa, ești vinovată! Vinovată de tot ce e frumos și bun, iar de restul ești mereu scuzată...nevinovată!

Simfonia gandirii

   Cand sunt dezamagit ma deschid, mintea imi analizeaza faptele mele si ale celor din jur, ale celor apropiati. Este un lucru absolut firesc si bun, sanatos, curat, o chestie care te curata si te aduce pe drumul cel bun, te purifica si te dezmeticeste, dar in acelasi timp iti sugruma inima. Cand esti dezamagit e extraordinar de greu sa pui suflet, sa te daruiesti si sa ajungi sa iubesti. Inima-ti e subjugata de minte care oricat de rationala ar fii in acel moment incearca si de cele mai multe ori reuseste sa te pacaleasca, sa te minta.
   Acelasi lucru il face si sufletul, te dulmeca si te maseaza cu o poveste de nedescris, te imbalsameaza cu gesturi fine pana uiti sa gandesti, sa vezi unele lucruri rational, sa te desprinzi uneori de privirea persoanelor dragi.
Cea mai buna cale e cea dintre cele doua, sa fii mereu atent la ce inghiti, la ce accepti si digeri, iar daca nu poti face asta, imparte-ti timpul in doua: astazi percepi cu sufletul si maine cu mintea!
   Ieri am gandit cu inima, astazi mi-am pus creierul la contributie. Mi-ar placea sa percep lucrurile cu ambele membre, dar nu pot, asa ca le alternez!
   Si daca esti barbat, cel mai gresit e sa gandesti cu sula!

Marea nu e mare, Marea e simbol!

(poză de Magda Neicu)

   Marea nu înseamnă mare, nu înseamna apă, plajă, nisip, alge, vânt și pescăruși, răsărit și apus. Marea e un simbol! Mitul mării ce iți prezinta libertatea, iți prezinta lumea fără orizonturi în care nebunul din tine poate înota. Marea e pură, acolo te dezbraci si devi unul cu natura la fel ca la munte, te îngropi în nisip după care te îngropi în mare. E locul unde poți sa stai liniștit și să citești o carte sau să te eliberezi de orice energie și constrangere, să te dezlantui.
   Să iți duci corpul la mare e exact cu ți-ai duce câinele la pădure! Acolo poți să îi dai drumul din lesa, el poate lătra cât îl țin plămânii, poate săpa, poate sării, poate fugii sau poate pur si simplu să stea liniștit la marginea pădurii și să privească adanc în ea, să-i fie frică să se dezlanțuie, să-i fie frică de nemărginit și necunoscut, de libertate, de propria-i nebunie. Sau poate doar lenes, adulmecă răcoarea.
   Du-ți corpul la mare si lasă-l liber, lasă-l să zburde!

   Cati din tinerii din zilele noastre merg la biserica? Cati dintre cei ortodoxi vor mai merge? Si nu merg pentru ca nu vor sa creaca sau pentru ca nu le-ar placea, ci pentru ca e nevoie ca biserica sa se deschida si sa se modernizeze pentru a reusi sa aduca noi pacatosi care sa se deschida, sa se vindece, sa se roage si sa fie intr-un final o comunitate.
   Un loc care te atrage trebuie sa te bine-dispuna, iar acum, acest cult pe tineri ii intristeaza. Toata lumea se plange, toata lumea se vaita, toata lumea intinde mana sa pice ceva de sus in loc caute un sfat, o rezolvare, o consiliere a micilor probleme si o vorba buna care sa ne ghideze pe viitor.
   Biserica ortodoxa de astazi incurajeaza invidea intre credinciosi, cine merge saptamanal se bate pe scaune, unii se bucura cand alti veterani mor si apuca ei un loc mai in fata, in timp ce tanarul ce trebuie sa cotizeze nu intelege mare lucru din predicile spuse de parinte si simte priviri bolnavicioase de la ce mai trecuti de 40 de ani.
   La biserica trebuie sa gasesti intelegere, nu strictete, trebuie sa cauti indrumare, nu sa primesti ceva, trebuie sa te vindeci prin vorba buna si nu sa te incarci cu mai mult scepticism cu privire la viata.
   De ce biserica are usile inchise in timpul slujbelor? De ce nu lasa credinciosii sa discute intre ei? De ce nu ii organizeaza in categorii de varste sau grupuri cu probleme similare, iar consilierea sa sa fie mai aproape de nevoile lor.
   Cand eram mai mic, am avut placerea sa merg in strainatate la un cult religios (ceva deviatie de la catolicism) si in timpul slujbei pentru tineri, pe langa faptul ca am avut ocazia sa invat niste jocuri frumoase de grup, la final pastorul ne-a tinut o predica din viata lui personala care m-a facut sa plang, ii vedeam pe parintii mei in locul acelui pastor in aceeasi poveste care m-a facut sa ma deschid fata de parinti cu timpul. Mi-a placut si probabil as mai incerca daca nu plecam atat de pornit pe acest drum ateist in care sunt suspicios ca biserica e doar o afacere care oricum nu ma atrage.
ps nu vreau sa intru in detaliile financiare ale cultelor noastre, cum nu platesc impozite, cum primesc sponsorizari de la toata lumea, cum santajeaza persoane importante si cum deschid firme de taxi si rent a car.

Arata-te!

   Ce rost are sa-ti pui o masca daca ea nu te incape, ori iti e prea mare, ori nu ti se potriveste? Doar nu e bal mascat sa umblii deghizat. Doar nu e halloween-ul fericirii unde trebuie sa impresionezi pe toata lumea cu o infatisare sperietor de frumoasa, zambitoare, primitoare, de buna dispozitie, care emana bunastare.
   Ma jeneaza ceva, desi cred ca imi merge bine nu pot sa imi atasez zambetul, simt cum ochii ma tradeaza si de ce as vrea sa arat bine in exterior daca in interior ceva nu se potriveste? Eu nici cu o rana de la papuc nu pot sa merg mai departe, prefer sa merg descult sau sa ma opresc decat sa port cu durere papucii cei frumosi.
   Nu-ti fie frica, nu o sa te blameze nimeni ca nu te conformezi vremii, modei, starii de spirit. Deloc, ba chiar o sa incerce in zadar sa te ajute, nu o sa reuseasca, gestul conteaza insa.
   Daca aparentele inseala de cele mai multe ori, nu iti e cumva teama sa te pacalesti singur/a? Nu crezi ca asa cum incerci tu sa pacalesti pe altii, vei fi pacalit/a la randul tau? Astazi daca minti lumea, lumea o sa te minta si o sa te dezamageasca inzecit maine-poimaine.
   Aparentele trebuie sa imbrace perfect esenta, totul sa fie la fix, ca turnat, iar cun esenta respira, aparenta sa faca cute, sa se observe la exterior ce se intampla in interior. Infatisarea nu o sa schimbe niciodata starea ta, totul se intampla invers.
   Desculta-te, dezbraca-te, arunca-ti palaria, nu incuraja si tu purtarea mastilor ce nu se potrivesc, caci altfel, in fond, esti doar un cocalar dezgustator.

Priveste viitorul prin trecut

   Viata este reprezentata de evenimente, iar fiecare eveniment are povestea lui. De multe ori nu stim cum sa privim spre viitor, dar trecutul ne poate ajuta. Uita-te in trecutul tau, uita-te la povestile tale de cand erai mic si pana ieri. Nu vei spune cat de mult ai muncit si poate nici ca sareai in elastic cand erai mic/a, nu te vei gandii la ce pix colorat ai primit.
   Provin dintr-un oras relativ mic, in care toata lumea se cunoste cu toata lumea, iar in vacante cand merg acasa si ma intalnesc cu vechi amici cu care depan amintiri si pana astazi nu am observat, dar ce am facut acum 10 ani se repeta sub o forma sau alta chiar daca am crescut si m-am schimbat. Cand eram mic, desi aveam bani, mergeam la negustorii de lubenita si ceream ''lubenita refuzata'' (cele incercate si necumparate) pe care le primeam mai tot timpul pe gratis si mergeam in spatele blocului, le spargeam de genunchi si infulecam din ele. Poate sunt copil, insa cu prima ocazie cand voi vedea lubenita voi face axect acelasi lucru, l-am facut si anul trecut chiar.
   Si imi place sa povestesc intamplarea asta, nu stiu cum ma defineste, cum ma catalogheaza, insa e bine sa te gandesti ce momente din trecut le povestesti cu cea mai mare placere, ele te vor ajuta sa privesti spre viitor!
   Imi aduc aminte ca mi-am mintit parintii intr-o zi din copilarie ca merg sa mananc in oras, dar in loc sa fac asta am luat banii de mancare si mi-am cumparat tigari si suc. Cand ai mei au aflat, mama mi-a spus o intamplare din copilaria ei, cum obisnuia sa minta ma merge la bibilioteca, iar ea se vedea cu un baiat in parcul din apropierea casei. Cum au aflat parintii? Au observat ca pe talpile papucilor mamei mele era un fel de zgura ce se gasea doar pe aleile din parc! Revenind in ziua de azi, imi pare bine ca nu am mers sa mananc in oras, caci daca mergeam nu auzeam mica nazbatie a mamei mele, din ea am invatat ca trebuie mereu sa privesc micile detalii, sunt importante, esentiale si mereu schimba totul!
   Invatam din greseli? Cu siguranta invatam din tot ce am facut pana in prezent, trebuie doar sa privim in trecut la ce am facut bine si ce am facut rau, timpul scurs de atunci ne arata daca am luat deciziile potrivite.

Zambetul ei

   Iubesc dimineata cand isi ascunde frumusetea in perna, astazi e virgina, iar eu o privesc cu intaietate, o dezvirginez din priviri si cu saruturi. E calda, arde, are o textura fina de budinca si un gust deosebit. Mirosul ei imi aduce aminte de zilele frumoase, fara griji si oricat ar fi ziua de grea, voi simti in fiecare clipa cum imi saruta lobul urechii.
   As sta aici sa o privesc cum se imbraca, as sta aici in si langa ea, as sta aici bolnav de frumusetea ei, as sta mereu aici si doar cearceaful sa mai plece. Si m-as muta cu tot cu ea in bucatarie, sa-i zaresc in graba picioarele-i delicate, cum sta ea cocostarc si cum mananca, cum o servesc cu un sarut dragut, cu buzele ei senzuale servesc un suc de portocale. Nu-mi place ca fumam si totusi e o placere deosebita cum ea se ghemuieste, cum o-nconjor cu ale mele brate si ii aprind tigara. Fara ganduri ea frumeaza, fara ganduri o sarut, fara ganduri ne imbratisam, in timp ce fara ganduri ii mangai a sa piele. Si totusi ganduri noi avem, avem o pofta fara margini, unul pe celalalt, iar tricoul alb cel labartat usor coboara de pe umar.
   Totul e moale, totul e alb, privirea ei ne coloreaza. Si zambetul divin ce azi, mai usor decat ieri si mai greu decat maine, trebuie sa il ridic, sa-l tin in brate si sa-l car, astazi mai urat ca maine, dar mai frumos ca ieri si ca alaltaieri.
   Dar lumea e marginita, avem cu totii orizont, avem de lucru toti, iar clipele frumoase le pretuim putin cand sunt, le ducem dorul cand nu sunt.

Fara scuze

   Suntem plini de scuze, suntem un amalgam de iertari si de motive pentru care am fost incapabili de ceva. Noi barbatii ne aflam mereu in criza de ceva, de bani, de timp, de idei, ori n-am avut la cine cere sfaturi.
   Sunt atatea zile importante pentru ele de care pe noi ne doare'n cot. Si ne chinuim enorm sa aratam un martisor de 1 martie, o floare de 8 martie si o masa la restaurant de ziua indragostitilor. Suntem falsi, iar eu personal am observat ca sunt patetic.
   Mai bine am surprinde, mai bine am lua un sort de bucatarie asortat ochilor ei, mai bine i-am face un masaj in talpa cu o crema frumos parfumata pe care tocmai am cumparat-o. Mai bine am pregati o masa decat sa ne inghesuim in mirosul de bucatarie al unui restaurant. De cand n-am mai scris o scrisoare? Sau am scris vreo data?
   Personal am stabilit un mic cod. Nu exista 1 si 8 martie pentru ca respect femeia care-mi e femeie in fiecare zi, mai ales noaptea. Si nu sarbatoresc ziua indragostitilor. Renunt la scuze, renunt la gestul fortat, prefer sa il fac cand stabilesc eu, cand simt nevoia, cand ii simt nevoia!
   Mai e vreo sarbatoare? Perfect, in avans astazi te voi rasfata cu un masaj cu ulei..

Parintii si trezirea

   Parintii se pricep cel mai bine la stresat. Cum te streseaza, te moralizeaza si te zguduie un parinte nu o face nimeni! :))

   Imi amintesc de tata cum ma trezea, o mai face si acum rare ori. Intra in camera val-vartej, ridica jaluzelele cu putere si canta: SCOALA-TE SCOALA-TE, PUTUROSULE! Iar eu replicam plapand: nu ma scol, nu ma scol, ca mai vreau sa dorm. Apoi ma apuca de picioare si ma tragea din pat, de sub patura ocrotitoare.

   Mama era mai blanda, venea o data si spunea frumos sa ma trezesc, atat de frumos incat mereu incercam sa nu o dezamagesc. Ma ridicam in fud la marginea patului si dadeam din cap, in semn ca m-am trezit, iar cand usa se inchidea, picam lat, intr-un somn mai adanc decat adineauri. Jale era a doua oara cand pe usa intra si vedea ca sunt tot in pat, imi crapa obrazul de rusine.

   Cu toate astea nu era zi in care sa nu-mi dea: pachet, paine prajita intinsa cu ceva bun, pupic pe frunte si banuti de buzunar.

   Cu toate astea imi iubesc parintii, ii respect si chiar daca nu pare, ii inteleg!

ps cele mai cutremuratoare treziri le primeam insa de la verisoara mea in timp ce invatam pentru bacalaureat. statea la noi si in fiecare dimineata imi turna apa pe fata, uneori chiar cafea!

Unii, altii..

   Unii se iubesc mai mult pe ei, in timp ce altii isi iubesc mai mult aproapele, ambii incearca mereu sa fie bine si ascund micile nemultumiri. Unii spun adevarul pentru a nu provoca durere pe viitor, unii ocolesc adevarul pentru a nu strica nimic in prezent, si unul si celalalt incearca mereu sa fie bine, sa ascunda micile greseli. Unii nu mai pot de dor si asteapta mereu un semn, semne ce niciodata nu vin de la ceilalti, caci se inchid si nu lasa dorul sa se vada. Unii sunt frumosi privindu-se in oglinda, altii se incalzesc in zambetul placut al celor apropiati. Si unii si altii lupta toata viata pentru ce e al lor.
   Indiferet de felul omului, mereu iubim, mereu exista defecte, mereu exista cuvinte nespuse. Trebuie sa invatam, sa placem, sa iubim micile defecte, caci ele fac totul mai complicat, dar infinit mai frumos.

Noua

Am stat cu tine cat o viata de bebelus in pantece,
Si-am avut grija sa te-nvat tot ce stiu mai bine,
Nu vreau s-aud ca n-ai avut loc de mine
Vreau sa cred ca ne-am oferit spatiul necasar.

Dupa noua luni, acum ne nastem, nu ne cunoastem,
Fiecare porneste pe drumul lui, in viata,
Vreau sa cred ca nu vei uita de mine si ce te-am invatat,
E greu acum, sunt mic, imi e greu singur, fara tine.

M-am obisnuit cu tine, printeso,
Nu mai am pe cine rasfata, nu-i nimic de rasfatat aici,
Uneori vreau sa ma intorc in pantece, alaturi de tine,
Alteori stiu ca trebuie sa gasesc o alta 'tu'.

Sper sa te revad cu bine, de sarbatori,
Si cand implinim un anisor, doi, zece,
As vrea sa ma surprinzi uneori, cu vizete nocturne,
As vrea sa scapi de-al tau bagaj de egoism.

Esti singura acum si cine-ti mai strica linistea,
Unde e acea persoana cu care ma certam prosteste,
Cu cine sa-mi impart mancarea gatita cu drag,
Si cine-mi mai mananca nervii, cine?

Mai ti tu minte cum saream, unul pe altul,
Astazi nimic nu mai e recipros, sunt responsabil,
Mai ti tu minte banca aceea din parc, din noapte,
Acum e pustie, am parasit-o noi, i-am spus adio.

Si dupa atata timp de incubare, cu ce ne-am ales,
Caci eu cu ale mele n-am razbit, iar tu cu ale tale,
Vise, oare ce am urmarit, au fost aceleasi oare,
Caci dupa noua luni de zile, privim singuri in zare.

Alege

Alege intre:

• sandwich la cuptor (cu mirosul adecvat in casa) ori o masa la McDonald (cu 30 de minute pt aranjat)
• la iarba verde unde te vor durea bucile de la stat pe jos sau un restaurant scump in care sa te simti singur/a si strain/a
• banda de alergat sau role
• prosop sau halat de baie
• slapi comozi, slapi draguti, slapi sanatosi
• curatenie zilnica sau saptamanala
• cunana din flori ori inel cu diamant(mare)
• surprize mici si dragute ori cadouri generoase la momentele importante
• sa oferi placere sau sa primesti placere
• buchet de trandafiri sau flori de camp

Inseala, accepta, treci peste, traieste!

   Inselam cand: privim, gandim, vorbim, atingem.
   Plec din start cu ideea ca insel, am inselat si nu-mi este groaza de gandul ca o voi mai face. Mi-am inselat toate iubitele cu o alta femeie sau cu mai multe femei, uneori doar cu gandul, alteori cu fapta. Statistic barbatii inseala mai mult, inselam zilnic cu privirea. Iar daca suntem singuri, de la primele ore ale diminetii si pana cand adormim iar, ne inscriem la zeci de castinguri pentru ocuparea postului de barbat al unor femei intalnite in timpul zilei. Flirtul (conversatie usoara, cu altuzii de dragoste) ne este in sange, avem mereu tendinta sa cucerim, nu neaparat ca dorim mai mult.
   Nu stiu ce atitudine o sa am la 40 de ani, dar acum recunosc ca din punctul acesta de vedere sunt un porc, dar nu am de gand sa imi fie rusine cu asta. 
   Stiu la randul meu ca am fost inselat, motivele pentru care oamenii inseala sunt extrem de putine si mereu aceleasi. Mereu exista conjuncturi in care o persoana disponibila sau nu, frumos/frumoasa, dar nu neaparat mai stralucit/stralucita decat cea de acasa, se afla la momentul potrivit in locul potrivit. Mereu o sa existe ispite si tentatii greu de rezistat sau chiar irezistibile. Uneori chiar suntem impinsi de catre persoana apropiata sa calcam pe bec, caci nu neaparat inselatul duce la gelozie, se poate si invers.
   Psihologic vorbind nu e bine nici sa inseli, nici sa treci peste, insa traind pe propria-mi piele diverse intamplari, am invatat ca trebuie sa percepem momentul, sa il privim ca pe o pana facuta la masina, ca pe un lucru care trebuie reparat sau schimbat. Trebuie sa discuti despre asta, iar razbunarea nu e deloc o arma, e cea mai proasta arma. Bucuria si fericirea nu vine imediat dupa o dezamagire, dupa un dezastru emotional.
   Cel mai important aici e mustrarea de constiinta, daca in monologul tau ai inteles motivele si repercursiunile, daca esti capabil/a sa stii ca asta nu e un drog.
   Parintii tai au inselat, copii tai vor insela. Inseala, accepta, treci peste, traieste!

Aleg iubirea

...pentru ca orice cina la un restaurantu luxos nu se compara cu o paine in ou gatita cu drag;

...pentru ca orice masina ai avea, cel mai dragut ramane plimbarea pe jos, iar cea mai sigura centura e tinerea ta calduroasa de mana;

...pentru ca indiferent cat de racoros e caminul, conteaza doar caldura dintre noi;

...pentru ca imi place sa impart cu tine acelasi pahar saracacios de apa, decat sa ciocnim sampanie ca doi straini;

...pentru ca cea mai lejera pijama pe care o imbraci ramane camasa mea;

...pentru ca cele mai frumoase bijuterii nu te vor face mai frumoasa decat dimineata cand zambesti alaturi de mine;

...pentru ca nici cea mai romantica seara intr-un loc superb nu e mai presus decat o partida de amor venita pe neasteptate;

...pentru ca bona si menajera nu sterg praful si nu alinta copilul cum o facem noi;

...pentru ca cel mai mare diamant pus pe un inel nu rivalizeaza cu acel sincer "te iubesc";

                            pentru toate astea aleg iubirea!

M&M

Imi e pofta si-i duc doru,

Sa stau gura'casca la izvoru,

M&M sa curga lin,

Vantul s'adie sublim,

La mandruta capu'n brate,

Dup'ureche sa-si agate,

Cirese imprecheate, doua,

Pe frumusetea ei, picaturi de roua,

Anotimpuri peste noi se varsa,

Ce rost are sa ma-ntorc acasa,

Ma-mbalsamez cu a mea aleasa,

M&M peste noi se revarsa.

Clatite cu tine

   Ma transform intr-un copil, un prunc ce tine capul pe a ta perna moale. Simt cum bratul ocrotitor si puternic ma inconjoara, ma alina, imi ofera sigutanta. La spatele meu e focul dintre noi doi, e acea caldura insuportabil de placuta ce o am cand sunt aproape de tine, in bratele tale. Am un gust dulce, e atat de placut aici incat e posibil sa fac diabet, diabet la bunatatea ta. Esti calda, vascoasa, fluida, consistenta, dulceaga, fermecatoare ca mierea, mirosi mai induiosator decat timpul, esti...
Senzatia data de mirosul mainilor mele. Miroase teribil de placut caci astazi am facut (iar) clatite.

the pursuit of happiness

   Tind ca cred ca am trecut de etapa 'prostiei', cea in care lasa greutatile in seama celorlalti si tindeam sa vad doar partile frumoase ale vietii. Am lucrat o periaoda si asta pot spune ca m-a ajutat, dar a trebui sa ajung la 23 de ani sa imi dau seama ca daca practica te ajuta la teorie, atunci si teoria terbuie sa te ajute in practica. Cam tarziu am tras aceasta consluzie si sper ca asta sa nu imi afecteze calea, cautarea.
   Partea asta, partea aceasta tind ca o numesc 'alergatul', caci trebuie sa alerg, sa ma zbat, sa ma stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru ce e al meu. Caci nu e pus deoparte, ci e ascuns undeva in lumea asta, nu sta in acelasi loc, isi schimba mereu locatia astfel incat sa fie greu de urmarit, nu e ciocolata din reclama care se gaseste pe toate gardurile.
   Ce-i drept nu stiu cat o sa dureze partea asta, sper ca nu 23 de ani ca etapa anterioara, poate de data asta sunt mai inteligent decat istetul care eram candva. N-am decat sa vad ce urmeaza in 'cautarea fericirii'.

Astazi istoria nu se repeta, se fura

   Ma intreb sincer in sinea mea oare ce fel de scrupula de om trebuie sa fiu, oare, ca de acum inainte sa fiu adeptul unui grup care isi fura singur alegerile si falsifica modul in care o parte din sustinatori voteaza? Nu ma deranjeaza faptul ca e ales lider o persoana care dupa parerea mea nu poate aduce nimic benefic acestui grup! Daca lucrurile ar merge in directia buna, as putea suporta cu usurinta o persoana care pana nu de mult imi placea si pe care o sustineam.
   Imi vine in minte intrebarea care m-a facut sa privesc pasiv ultimele alegeri: Cum as putea oare sa reprezint in strada, in fara electoratului, niste persoane in care eu personal nu cred? Cum as putea sa imi conving prietenii si oamenii necunoscuti intalniti pe strada sa aleaga candidatii grupului meu, candidati care nu m-au convins nici macar pe mine?
   In urma cu un an sustineam ca e nevoie de o mai buna coordonare in interiorul gastii si am preferat o mana de fier pentu asta, sperand ca la alegerile locale votul o sa confirme realizarile din infrastructura facute de primarii si presedintii nostrii de consilii judetene. M-am inselat! Intentia cetateanului a fost cu totul alta si am ajuns la concluzia ca pentru parlamentare trebuie ca mana noastra de fier sa trimita in batalie reprezentanti tineri si cat se poate de imaculati pentru a se lupta cu gunoaiele adversarilor. Din pacare nu a fost asa, era pentru prima data cand m-am simtit iritat de acest grup si am preferat sa stau pe margine. Nu puteam sa conving lumea ca reprezentantii nostrii sunt buni pentru ca nu erau! erau la fel de mocirlosi ca ai celorlalti! Asta m-a tras la acest grup, faptul ca pana nu de mult aveam reprezentanti curati! Numai asa am castigat bataliile de pana acum, cu oameni care iti inspira incredere.
   Personal mi-am dat demisia nu pentru ca am esuat in atingerea unui obiectiv, pot spune ca mi-am atins (cu greu) toate obiectivele organizatiei conduse pe o perioada de doi ani, ci am preferat sa nu asist la un esec total pentru ca stiam de la bun inceput ca nu asa se face treaba, nu cu oameni manjiti. Iar acum nu poti incepe o reconstructie cu vechituri, nu suntem in moda unde se mai poarta uneori retro, suntem in politica unde trebuie sa fi mereu proaspat, trebuie sa aduci mereu suflu nou.
   Istoria mereu se repeta sub o forma oarecum cizelata. Asa e se intampla oriunde fie ca e vorba de muzica, haine, limbaj, comportament, politica sau masini. Nu te poti opune ei, cei care se opun nu sunt revolutionari si nici macar conservatori, sunt expirati, demodati si intr-un final perdanti. Indiferent de moda sau trend, istoria (trebuie sa) se repeta ciclic, asa e viata.
   Nu sunt prost crescut, badaran sau barbar. Sunt doar indisciplinat! De fapt nici macar asta nu mi se potriveste, caci sunt perfect disciplinat propriei constiinte! Incerc acum sa nu iau o decizie la cald, las putin timpul sa imi demonstreze daca am sau nu dreptate inca o data.