Cand sunt dezamagit ma deschid, mintea imi analizeaza faptele mele si ale celor din jur, ale celor apropiati. Este un lucru absolut firesc si bun, sanatos, curat, o chestie care te curata si te aduce pe drumul cel bun, te purifica si te dezmeticeste, dar in acelasi timp iti sugruma inima. Cand esti dezamagit e extraordinar de greu sa pui suflet, sa te daruiesti si sa ajungi sa iubesti. Inima-ti e subjugata de minte care oricat de rationala ar fii in acel moment incearca si de cele mai multe ori reuseste sa te pacaleasca, sa te minta.
Acelasi lucru il face si sufletul, te dulmeca si te maseaza cu o poveste de nedescris, te imbalsameaza cu gesturi fine pana uiti sa gandesti, sa vezi unele lucruri rational, sa te desprinzi uneori de privirea persoanelor dragi.
Cea mai buna cale e cea dintre cele doua, sa fii mereu atent la ce inghiti, la ce accepti si digeri, iar daca nu poti face asta, imparte-ti timpul in doua: astazi percepi cu sufletul si maine cu mintea!
Ieri am gandit cu inima, astazi mi-am pus creierul la contributie. Mi-ar placea sa percep lucrurile cu ambele membre, dar nu pot, asa ca le alternez!
Si daca esti barbat, cel mai gresit e sa gandesti cu sula!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu