Zilele trecute un amic mi-a spus că nu îşi lasă prietena să iasă fară el în oraş, decât la cafea cu prietenele. Adevărul este că nici el nu prea iasă, îi este frică de lume şi o consideră rea, iar în încercarea de a o proteja de priviri indecente, de fapt, o ţine închisă.
Uneori ne simţim foarte confortabil în spatele acestor linii, atât de confortabil încât le facem vizibile, le trasăm cu marker-ul sau chiar cu vopsea. Ne facem viaţa un culoar, o cărare prin mijlocul pajiştei de un verde infinit, o urmă de fum pe cerul pe care încap atâtea planete, un unic traseu de la servici acasă şi invers, fără să ne dăm seama că, de fapt, suntem prizonieri. E ca la schi, poţi să schiezi pe o singură pârtie în acelaşi fel, ferindu-te de toată lumea, o poţi face în diferite feluri, fără să te gândeşti dacă te loveşti de cineva sau dacă cineva se bagă în tine. Poţi schia pe toate pârtiile posibile sau poţi practica cel mai frumos schii: free ride!
Limitele nu ţin alte persoane la distanţă, ci ne ţin pe noi închişi. Viaţa e complicată, dar e unică şi frumoasă dacă reuşeşti, dacă eşti liber. Singura graniţa ce nu o putem depăşi e timpul, deci nu-ţi bătătorii prea mult aceeaşi potecă, fă-ţi fiecare drum în viaţă să fie unic şi depăşeşte-ţi limitele, încalcă-ţi liniile, poate cândva vei reuşi să dai chiar timpul înapoi...sau înainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu