Mai mult ca sigur, colegul de celula se pierde in stufoasele si inteleptele lui povesti, se uita cand la el, cand la poza cu nea Ilici ce sta proptita pe cana de ceai a condamnatului ce acum isi termina povestea de dimineata, ia poza si o pune in buzunarul de la piept, soarbe o gura de ceai si iese la plimbare. Are nevoie de inspiratie pentru a mai scrie ceva pe blog.
Uneori ma enerveaza stilul lui, dar trebuie sa tac, e prea destept, prea bine informat, e ursul ce pe multi i-a doborat si pe toti ii tine la distanta, cu botul pe labe, chiar si acum cand e prins in capcana, e darz si asta imi place cel mai mult la el. Dar precum stirile cu ursi ce ne trezesc atentia la inceputul fiecarei toamne cand acestia coboara din paduri pentru a se infructa din podoabele livezilor, stirile cu el si chiar propriile cuvinte transmise cu ajutorul telefonului sau internetului, ar atrage mult mai mult atentia publicului decat acum, tot ce trebuie sa faca e sa transmita mesaje prin colegii de celula, o data pe luna cand este eliberat cate un condamnat, acesta sa divulge presei din secretele lui, ar fi o strategie. Oricum trebuie sa invete de la cel a cui poza o poarta mandru la piapt, caci el iese in public rar, foarte rar, atat de rar incat toti ciulesc urechea la ce spune.
Momentan ne vorbeste de politica internationala, eu astept sa aud povesti din vremurile mult apuse, povesti ce in spatele gratiilor se spun mereu, te lauzi cu ce ai facut si ai scapat nepedepsit. Sa iasa din celula plictisit, gasca sa se aduna in jurul lui, sw inghiontesc sa stea cat mai aproape, poate poate zice ceva, ori e aerul mai curat caci sigur se spala cu ceva mai bun si are timp suficient, nu e panicat ca scapa sapunul, probabil face singur dus. Soseste si mana lui cea dreapta, standa e pedepsita caci a vrut sa il omoare, uneori tind sa cred ca in situatia lui mai bine as fi murit impuscat de mana-mi stanga, decat sa privesc mana dreapta, ce ispaseste o pedeapsa mai mare, cum vine bucuroasa. Scoate un pachet de tigari sa il serveasca pe prim-puscarias, e ingalbenit de trecerea timpului si arogantul detinut izbucneste: "ti-a mancat singuratatea creierii? stii prea bine ca fumez numai la pipa ori trabucuri cubaneze". Mana dreapta insista printr-un gest discret: "bombonel, sunt bune. ai uitat de 'tigareta 2'? ". Mieluseii inmarmuresc, pandacii scot un zambet mic amuzati de porecla. Bombonel, caci asa i se spunea pe vremuri, incepe cu glasul moale si ssit sa povesteasca. Ia o tigara, trage un fum si-si aminteste cum coordona vapoare intregi de tutun, erau si droguri dar el nu spune, de-ar fi trecut mai mult ne-ar da si nume. Stie de flota, Petrom, stie de tot ce misca in tara asta, a luat parte la tot, e constient de asta si trebuie sa-l momesti pentru a divulga ceva, nu maret dar oricum interesant. Astept peste zece ani sa-l vad la povesti cu 'chioru', sa ne povesteasca si nou de cele facute de ei si platite de noi.
Daca ii studiezi activitatea online poti sa juri ca e mai conectat decat toti la informatii, ce nu stim noi de fapt e ca, Nastase, probabil cel mai bun prim-ministru al tarisoarei noastre, acum un condamnat de rand, ce savarseste pedeapsa mica primita 'cadou', caci e mult prea destept sa fie prins cu fapte mari, cu adevaratele jafuri date, ne povesteste acum despre politica internationala si directiile ce trebuie sa le respecte Romania, ne transmite din inchisoare pentru ca e cel mai experimentat. Micii pucisti de acum nu stiu, fac prea multe greseli si probabil s-ar descurca mai bine colegii lui de puscarie. Puterea, cei ce ne conduc astazi, au nevoie de un puscarias cu poza 'bunicutei' la piept sa transmita zilnic idei si ganduri.
A terminat articolul de azi, merge sa mai ceara o tigara din pachetul galbejit, e multumit ca a mai trecut o zi, a mai spus o povestioara si lumea inca il mai asculta, se gandeste la un film cu el, dupa scenariul 'Alcatraz'.
Ia ultima tigara din pachet,
Trage un fum in piept,
Ne pacaleste zi de zi,
E bombonel doar, stii,
Orice ar face si oriunde s-ar duce,
De matusa Tamara nu ne zice.
