in somaj

Acum doi ani patronul unei firme ma tot curta sa-i fiu angajat la firma pe un post frumusel, cu drept de decizie si semnatura, obligatii peste obligatii,dar un salar frumos care varia in functie de reusitele mele. Si pentru ca pana la urma am fost convins, pe data de 27 februarie 2008 am semnat un contract...
La inceput lucrurile au mers bine, eram apreciat de ceilalti angajati ai firmei si in scurt timp am devenit angajatul model, aproape in fiecare luna fiind numit "angajatul lunii".
Si totul era perfect numai ca a venit si momentul in care nu mai puteam sa ma tin de program, mergeam tot mai putin la servici, am inceput sa caut si alte locuri de munca pe termen scurt ceea ce l-a enervat foarte mult pe seful meu... dar tot angajatul preferat eram, cand lipseam de la servici colegii intrebau de mine si imi simteau lipsa, iar la chefurile organizate de firma ma simteam in mijlocul tuturor, in centrul atentiei
In ultima perioada totul sa schimbat, m-am gandit sa renunt la locul de munca, sa ma gandesc la altceva pentru viitorul meu...si mi-a fost ok o perioada pana am simtit criza si am vazut ca nici o firma nu mai face angajari, asa ca am mers la birou sa imi recapat locul de munca...care surpriza...era ocupat de altcineva:|. Merg si vorbesc cu sefu' dar nu imi da nici o sansa si apoi ma gandesc ca poate fostii colegi il pot convinge ca e nevoie de mine la firma...dar si aici surpriza...ei imi zambeau in fata si ma vorbeau de bine doar pentru ca ii placeam sefului, nici cei cu care ma intelegeam cel mai bine nu vroiau sa puna o vorba buna pentru mine, asa m-am convins de cei pe care o data ii consideram o familie
Poate pana acum te-ai gandit ca eu chiar am fost angajat(am lucrat sezonier pe plantatie in vacantele din liceu)dar nu e vorba de asta, ma refer acum la fosta prietena si toata ideea (seful-Bianca si firma-familia , colegii-membrii familiei/prietenii si contractul de munca-relatia noastra) mi-a venit in minte ieri cand stateam inghetat de frig la o scara de bloc, asteptand ca 'seful' meu sa coboare pentru o discutie care sa se incheie cu o 'reangajare'. Aveam emotii ca inaintea primului interviu la un concurs pentru un post de munca, ma gandeam la ce raspunsuri dau intrebarilor gen "de ce ai vrea sa mai lucrezi aici? ce viitor crezi ca ai avea tu in firma asta? si ce ai de gand sa faci sa nu iti mai superi seful?"...si dupa o tigara fumata, lumina de la scara se aprinde, astept si nu coboara nimeni, intru-un tarziu apare un mos ce cobora cu greu. Astept si in timp ce mai fumez o tigara lumina se mai aprinde de doua ori, nu era sefu' dar cei ce coborau erau abatuti de parca ei nu au reusit la interviul ce urma sa il am si eu...coboara sefu, fostul si poate viitorul, totul depindea de mine... si incercam sa-mi gasesc cuvintele, spuneam de toate, ce am gresit si unde nu am procedat corect, ce vreau sa schimb la mine si ce am de gand ca sa fie bine, ca in timp m-am gandit si trebuie sa fac mai multe conpromisuri pentru binele tuturor, ca trebuie sa vin la servici si sa nu mai aduc scuze aiurea si concedii medicale si in timp ce discutam pe langa noi trece actualul angajat pe postul meu, nu ne vede sau nu ne baga in seama, nu ma intereseaza fiindca scopul era sa imi recapat postul.
Interviul merge greu, 'sefu' cam stramba din nas, nici el nu ma mai vede ca pe angajatul model pe care acum o vreme il prefera, imi spune ca firma merge bine si fara mine, la inceput a fost greu dar ca acum totul e ok, dar eu pledaz nevinovat toate argumentele in apararea mea si motivele pentru care ar trebui ca eu sa fiu 'reangajat'...iar la sfarsit "asteapta, te cantactez eu:|" primesc replica dezgustatoare
Oare v-a suna?