Timpuri si tipuri

   Lupta intre generatii se da la orice nivel, de la cel al veniturilor, la cel al meritelor diferitelor categorii de persoane dintr-o societate. Astazi vreau sa pun lupa asupra unei banale cozi de la usa unei policlinici dintr-un spital oarecare dintr-o societate bulversata.
   Programul incepe la ora 10, putin cu intarziere un tanar cu nume cunoscut in societatea locala, ajunge la ghiseul unde se elibereaza bonurile de ordine pentru usa nr. 66 din policlinica, se prezinta frumos Popescu, am vorbit ieri cu dumneavoastra pentru un numar de ordine..stiti.. Primeste bonul cu numarul 3, numar chiar mai generos decat credea dansul. Ajuns in dreptul usii cu pricina, se integreaza, caci nu e singur, sociatatea si-a mai trimis aici si alt reprezentanti. Tacut asteapta, nu stie ce se intampla dincolo de usa, nerabdator priveste la ceasul ce indica ora 10:40, tace in contunuare si se mira cand usa este deschisa din exterior de doamna doctor ce ajunge aici cu mai mult de o ora intarziere, moment in care vulcanul linistit incepe sa dea semne de viata. Fiecare molecula isi schimba pozitia, cineva din spate deja anunta ca urmeaza sa faca scandal datorita unor nemultumiri din trecut. Tanarul priveste numere de ordine, primul sunt de fapt 3, eh..acceptabil ca oricum primise un numar prea bun, se multumeste si cu 5.
   Pacienta urmatoare e chiar cea scandalagie, urlatele si tipetele trec de usa si se inteleg destul de clar, aflam toate nemultumirile doamne datorita sistemului, icepand cu locul de munca si terminand cu acea incapere, lupta se linisteste dupa un timp si incepe consultatia normala, in timp ce tanarul nostru se gandeste cu groaza ca incaperea o sa fie prea nervoasa cand o sa ii vina randul.
   Fara sa se astepte, usa se deschide, pacienta recalcitranta iese si este inlocuita urgent cu doua domnisoare ce stateau linistite undeva la marginea grupului de oameni. Vulcanul izbucneste si isi revarsa lava nervoasa caci cele doua nu aveau bon de ordine, sarisera randul, erau bagate in fata pe pile, dau spaga, societatea decade datorita acestor specimene. Tanarul avea sa afle mai apoi ca e vorba despre o gravida, greu de crezut, insa tanarul nu e suparat, urmeaza el, al 9-lea.
   Gravida, ori gravidele, ce mai conteaza, nu apuca sa iasa inca din incapere. De usa nr 66 se lipeste o biata batranica ce vorbeste cu greu, tanarul resemnat ca nu intra nici al 9-lea se gandeste ca macar poate face o fapta buna lasand-o pe bunicuta sa intre in fata lui. Intre timp pacienta recalcitranta se intoarce, creeaza iar valva dupa care dispare, e liber profesionista doar.
   In momentul in care intra tanarul nostru in incapere, gandurile acestuia sunt amestecate, uita sa spuna o gluma buna de destindere, nici macar nu isi mai gaseste trimiterea, are doar bonul cu numarul 3, pe care trebuie sa il prezinte neaparat, caci a intrat exanct cand trebuia, al 10-lea. Prezinta problema, doar pe jumatate, caci gandurile erau amestecate in problemele auzite cat timp era de cealalta parte a usii. Rezolva rapid problema si iese grabit, gata sa scape caci problema nu i-a fost rezolvata, ci doar lamurita.

   Reprezentantii societatii stand la coada ne prezinta cat de mare e lupta intre generatii, intre diferitele tipuri de persoane. Tanarul care a fost ajutat de mama lui pentru a avea un numar de ordine bun astfel incat sa nu stea la coada. Familia care incearca sa rezolve problema tuturor membrilor cu o singura vizita medicala. Pacientul recalcitrant care isi varsa nervi asupra personalului. Blatistii care sar randul. Pensionarul care oricum nu are ce face acasa, dar care tine sa fie mereu cat mai in fata. 
   Este scuzabil vreunul dintre ei? NU! nici macar doctorita care nu pretinde respect, desi nu isi respecta programul.

Trenul foametei

   Un domn pensionar ma serveste cu o tigara, ma avertizeaza intai ca poate nu o pot fuma caci este tare. Era tigara Fast, nici nu stiam ca mai exista. In buzunar mai aveam 5 lei cat sa imi iau o apa, ma aflu intr-o gara din drum spre casa, coborasem din trenul ce poposea putin aici in halta. E cald, sunt transpirat, asa transpirat nu am mai fost de la dus ori de cand am facut ultima data dragoste pe canicula. Fumez tigara si trenul inca nu pleaca, pensionarul vine agale de la butic cu o bere in mana. Dreptate mare are cu berea omu, ma hotarasc sa dau fuga si de ultimii bani imi iau si eu o bere in speranta de racoare. Desfac berea in timp ce ajung pe peron, nasu' ne anunta ca mai stam nitel, cica din cauza caldurii sunt foarte mari intarzieri si asteptam sa treaca un peraonal, nu ca noi am fi circulat mai repede. La auzul unei astfel de vesti pensionarul ma mai serveste cu o tigara si imi spune ca el nu poate desface berea, si-a rupt cheita. Scot bricheta din buzunar si incercand sa ii desfac berea ma stropesc tot pe fata. Nu ca eram tot transpirat si mustit, acum mai sunt si lachit de bere pe fata. E luni, 6august, ma intorc de la Timisoara, orasul unde sunt student si unde sta iubita mea, Andra, pentru care fac cu placere aceste mici sacrificii de a strabate drumuri pe canicula cu cel mai jalnic tren din tarisoara noastra. Se anunta o zi caniculara, dar in lipsa de bani am hotarat sa plec mai devreme, pe zi si sa nu mai astept racoarea de seara. Trenul pleaca usor, stau pe scara vagonului cu berea in mana, tragand ultimul fum de tigara.

   Ma intorc in compartiment sa imi mai adie vantul sudoarea si sa citesc jurnalul unui geniu (Dali). Carte care ma inspira sa imi scriu propriile amintiri, de copil nazdravan intr-o lume moderna cum e aceasta, canicula afara si sauna in tren, cu o bere'n mana.
   Hai noroc!

Vază

   Se spune ca actiuniile noastre provoaca mereu consecinte, dar cum ramane cu acele consecinte pentru care nu am facut nimic?
   Se mai spune ca banii veniti din ploaie se duc pe apa Sambetei si totusi de aceste consecinte nu ne plagem, ba chiar ne mandrim cu ele. Credem meritati banii veniti de nicaieri si asta nu e drept! Dovada e faptul ca se duc la fel de usor cum vin si nu ramane nimic in urma lor.
   Am invatat de la familia mea ca trebuie sa muncim pentru ceea ce avem, ca trebuie sa ne vedem mereu lungul nasului, ca trebuie sa fim precauti si sa nu ne aruncam la osul ce nu-l putem infuleca. Ce-i drept e ca pana cum am facut exact contrariul a ceea ce au spus ei, am pretins mereu ca sunt ceea ce nu sunt, am visat mult prea mult si nu am avut grija, caci mereu cand privesti la brazii inalti si falnici, iti pica palaria din cap.
   Trebuie sa ma adun, trebuie sa ma cladesc, trebuie sa imi pastrez blana, dar sa imi schimb naravul! Si pentru asta nu astept consecinte imediate, ce-i drept, nu astept deloc consecinte, ci sper ca intr-o buna zi prestigiul meu momentan inexistent sa fie unul demn de luat in seama!

VÁZĂ¹ s. f. 1. Considerație, stimă, prestigiu, reputație. ◊ Loc. adj. De vază = de frunte, marcant, cunoscut, vestit. Cu vază = cu trecere, cu prestigiu, important.

Nufar in noapte

Simt doar uneori, in fiecare seara,
Lipsa bratelor ce te-nconjoara,
S-atunci mintea mea zboara,
Purtata in vant de a mea inimioara.

Cum timpul zboara mai mereu,
Masurat de pulsul meu,
Uneori respiratu-mi e greu,
Ramas-am fara vlaga si tupeu.

Unde sunt aripile de odinioara,
Ce ma incalzeau ca o plapumioara,
Ce ma ridicau de dimineata,
Iubitor si plin de viata?

Unde-i puterea de sine
De ce ai luat puterea din mine
De ca ma lasi sa sufar
Fara frumusetea de nufar?

Unde sunt strigatele 'mac-mac'
Ce le auzeam aici pe lac
Unde e acea ratusca
Ce ma sacaie, ma musca?

Pentru ce ma mai desfac eu dimineata
Pentru ce ma mai spal pe fata
La cine mai visez eu oare
La urmatoarea culcare?

Nuferi mai sunt zeci, milioane, mii...
La mine,tu-ratusca, nu sa mai vii...

Nu sunt ce credeam ca sunt!

  Pe masura ce cresc imi dau tot mai mult seama ca nu sunt print, sunt doar copilul unei familii superbe si le multumesc pentru cum m-au crescut. Nu sunt special pentru lumea din jurul meu, nu fac lucruri marete demne de adus amint. Sunt cel ce aduce lumina intr-o incapere, desi se putea traii si fara ea.
   Nu am auzit pe nimeni sa planga in lipsa mea, cum uneori eu simt distantarea sau pierderea unor persoane apropiate. Nu sunt, nu am fost si cel mai probabil nu voi fi centrul unui grup, in jurul caruia sa se invarta totul. Nu sunt nici macar la ziua mea aceea persoana! Din contra, sunt cel care incearca mereu sa iti faca tie ziua mai buna, mai usoara, mai frumoasa, mai luminoasa si mai simpla. Uneori reusesc asta si fara sa mi se multumeasca sunt mandru de mine, alteori simt lipsa unui 'bravo ba' si mi-l acord singur.
   Pe zi ce trece incep tot mai mult sa il vad lungul nasului. In copilarie nu am incercat niciodata sa imi incrucisez ochii pentru a-mi vedea varful nasului, insa acum incerc si e foarte greu!
   De astazi mi-am propus ceva: sa imi vad lungul nasului in orice domeniu, sa iau doar ce mi se cuvine si sa nu astept multumiri pentru nimicurile semnificative care le fac!

Cu si despre ganduri

   Uneori am o perioada in care sunt la pamant. Fizic o duc bine, excelent chiar atata vreme cat sunt un trantor si lenevesc pe canapea, caci psihicul imi da mari batai de cap.
   Nu stiu la altii daca intervin aceste perioade, dar pe mine ma enerveaza. Motivele sunt diferite si nu au o rezolvare imediata. Probleme in dragoste, doar nu ai sa te mariti imediat? Probleme financiare? Sigur nu castigi la loto! Nu mai ai amici? E greu sa gasesti in ziua de azi. Am ajuns la gandul ca asa e bibilica mea, trece uneori prin perioade mai grele si nu am ce sa fac decat sa stau pe canapea langa ea, caci timpul ne va ridica pe noi intr-o buna zi si o sa ne puna la treaba.
   Tot timpul incepi prin a face curat! Apoi cumparaturi si iti vei da seama ca nu o duci bine cu banii sau ca ai putea sa o duci chiar mai bine, dar nu poti sa jefuiesti ceva pentru a avea bani, trebuie sa te ti pe picioare si sa muncesti, apoi sa socializezi cu persoane noi, sa iesi in oras. Asa iti vei gasi o jumatate cu care sa iti faci alte planuri si sa speri ca acea perioada grea nu o sa mai vina! Si daca vine, de data asta esti pregatit!
Dar, la fel ca un virus, revine mereu indiferent de antibiotic. Trebuie doar sa fi puternic si sa ai rabdare!

FOTE (festivalul olimpic al tineretului)

   Nu vreau sa aduc laude, cine ma cunoste stie ca o apreciez. Acum, dupa ani in care s-au aruncat cu bolocani in ea, rezultatele incep sa apara si in timp o sa le simtim mai mult din cauza ca predecesorii ei nu i-au continuat proiectele. Scriu aici doar despre ce cunosc, caci cu siguranta sunt rezultate despre care inca nu am auzit.
   Incep cu investitia care am si vazut-o la Straja, o statiune care a ajuns la saturatie si in care nimeni nu mai investea nimic, este acum revitalizata prin schimbarea principalei instalatii de schi din statiune si creearea unei noi partii. Proiectul e mai, dar cine sa il continue?
   Cel putin doua statiuni noi despre care tot aud in ultima perioada, aflate pe superbul traseu Transalpina, ma refer aici la Voineasa si Sureani, doua statiuni noi construite cu ajutorul aceleiasi persoane, doua statiuni care au o posibilitate imensa de dezvoltare si care in urmatorii ani o sa tina banii romanilor in tara in loc sa fie risipiti prin Austria si Franta.
   Astazi citesc ca la Rasnov, in apropierea Brasovului, in colaborare cu OMV s-a construit o baza sportiva doatata cu 4 trambuline pentru sarituri cu schiurile. Datorita investitilor avem deja copii castigatori de concursuri internationale la acest sport de iarna unde pana acum practic nu existam. Sa nu mai spun ca in aceasta perioada au loc pe valea Prahovei (Predeal, Poiana Brasov, Sinaia, Rasnov) Festivalul Olimpic al Tineretului European. 

   Nu o scuz pentru greselile ce le-a facut, dar personal, ca iubitor al sporturilor de iarna ii aduc multumiri Elenei Udrea pentru investitiile facute in domeniul schiabil din Romania. Nutzi te iubesc!

Sexul si examenele

   Cu ce se aseama si unde sunt total opuse urmatoarele doua greutati din viata unui om: sexul si examenele.

• Pentru unii sexul este un examen practic, in timp ce pentru examen sexul nu e deloc practic!
• Daca esti bun la pat vei mai avea cu siguranta o prezentare! Sau mai bine spus daca nu esti bun la pat nu vei mai avea parte de o a doua sansa.
• La examene nu e precum in amor, niciodata nu devine placut!
• Odata ajuns la ipotenta, inca poti da examene!
• La examen nu ai nevoie de partener!
• Niciodata nu te pregatesti pentru examen cum te pregatesti pentru sex! 
• In amor merge si cu vrajeala, in timp ce la o testare nu poti sa il duci cu zaharelul pe examinator!

Probabil singura asemanare care exista intre aceste doua greutati ale vietii este aceea ca daca faci zilnic amor sau dai zilnic examene, obosesti!

5 chestii care vreau sa le gasesc la femeile din Romania

   O bloggarita care mi-a atras atentia de curand, a deschis zilele astea cutia Pandorei scriind despre ce vrea ea sa gaseasca la un barbat (click pentru a vedea). Spun eu chestii de bun simt, chiar le aprob spre deosebire de cei care i-au sarit in cap. Drept urmare, incerc si eu sa conturez niste chestii pe care mi-ar placea sa le gasesc la femeile din romania.
   5 chestii care orice printesa trebuie sa le stie:

   Un corp frumos si nu ma refer aici la forme, caci pe fiecare ne inzestreaza Domnul cu ce poate, dar sa faca putin un exercitiu sa nu pice bucile, iar la abdomen nu stiu cum reusiti ca putin mai jos de buric aveti toate o sarma sub piele.

   Sa stie sa conduca! Doar nu vrei sa fiu mereu soferul tau fie ca e vorba sa faci piata sau sa mergi la munca. Plus ca mai e si ziua aia cand mergem in vizita la sf Gheorghe si beau un pahar. A conduce e necesar, chiar daca nu ai masina, caci in ziua de astazi majoritatea barbatilor au.

   Gateste! Barbatul e cel care se presupune ca trebuie sa plateasca nota de plata, iar femeia ar trebui sa usureze acest efort, nu sa il ingreuneze. Cu ce ai de gand sa iti intreti copilasii? Cand cel mic o sa urle ca vrea papa, ai sa-i spui ca vine curieru in 50 de minute cu o pizza si lapte? Daca nu ai trecut de 25 si inca nu stii cum se caleste ceapa, atunci ai o mare problema.

   Cand suntem in public nu trebuie sa stai calare pe mine! Dar daca ii vine unuia dintre noi chef de o aventura, niste mangaieri discrete pe sub masa e inceputul preludiului, iar unde se termina el depinde de moment, caci putem ajunge si in cea mai apropiata incapere.

   Fi realista! Caci si dupa voi miroase la baie, nu suntem porci pentru ca ragaim la noi in casa, iar dupa un timp de relatie, putem elimina linistiti gazele. Ps atat penisul cat si vaginul au nevoie constant de igiena, altfel ele nu miroas a levantica ci a pipi.

Greu de cap

   Am capul greu, atat de greu incat deabea mi-l misc singur. Nu incerca sa il urnesti din loc, nu vei reusi, tot ce vei face e sa il sacai, sa il agasezi. Mintea mea e singuratica, daca vrea face, daca nu vrea...n-ai ce sa-i faci. Si stiu asta pe proprie piele, as vrea eu ca uneori sa nu gandesc asa deschis, sa nu fiu asa realist, dar din pacate mintea-mi e o gravida pofticioasa si lenesa, ar sta la soare in adierea vantului privind cerul.
   Rica, concubina bunicului meu (Dumnezeu sa il ierte) imi spunea mereu ca sunt 'toma necredinciosul'...eh eram si eu mic, dar acum amicii imi spun ca tind sa nu dau dreptate. Eu ii contrazic, pentru ca realitatea imi arata ca de cele mai multe ori stiu ceea ce spun/fac/gandesc, iar cand gresesc imi recunosc greseala.
   Te pierd? stiu, seman pe tatal meu!

Ultima seara de 2012

   Ultima seara a anului 2012 ne gaseste in tren. Dupa o zi frumoasa petrecuta in casa,
alaturi de familia mea, impreuna cu Andra ne deplasam spre Timisoara, orasul unde
vom sarbatorii trecerea dintre ani.
   Ne trezim de dimineata, cu greu, Andra saracuta de ea a trebuit sa traga mai bine de
o ora de mine pentru a ma ridica din pat. Cica imi mirosea gura.. Vorbe! 
   Mancam putin caci nu mai e mult pana la masa de pranz, dupa care ne facem bagajele si ne
asezam la masa cu parintii mei. Servim friptura de porc si coaste, alaturi de piure si
spanac. Ciocnim un pahar de afinata, pofta buna!
Dupa masa, servim o cafea la un local din centrul vechi al devei, in asteptarea
festivalului de sfarsit de an, celebrat de orchestra 'Transilvania' din Cluj, la frumoasa
sala de teatru a orasului. Imbracati frumosi, ne indreptam spre teatru unde ne intalnim
cu lumea selecta a orasului, cu parul dat pe spate si bocancii necuratati, o prietena de
familie imi spune ca sunt ca scos din reviste.. Vorbe!
   Plecam la pauza caci trebuie sa ajungem la tren, nu inainte de a servi un pahar de
sampanie alaturi de oficialii judetului, niste scarbe de oameni cu munca de partid, pana
de curand veneram o parte din ei, acum ii detest pe toti. Ajunsi in gara, condusi de
tatal meu, in asteptarea trenului mi se spune ca ii e foame, greseala mea ca nu dau o
fuga sa cumpar ceva, caci tot drumul imi va face capul calendar. As fi cumparat daca
mi-ar fi spus ce, dar ei ii e foame, e problema mea cum astampar aceasta pofta... Vorbe!
   Si iata-ne ajunsi in tren, imibracati elegant, ea cu o carte in mana (Barack Obama-
indrazneala de a spera) cum foamea a ramas nepotolita, scot din geamantan painea si
snitelele si da-i cu mancare, caci om fi noi moderni, dar in adancurile mele am o urma
de taran... Vorbe?!