Tind ca cred ca am trecut de etapa 'prostiei', cea in care lasa greutatile in seama celorlalti si tindeam sa vad doar partile frumoase ale vietii. Am lucrat o periaoda si asta pot spune ca m-a ajutat, dar a trebui sa ajung la 23 de ani sa imi dau seama ca daca practica te ajuta la teorie, atunci si teoria terbuie sa te ajute in practica. Cam tarziu am tras aceasta consluzie si sper ca asta sa nu imi afecteze calea, cautarea.
Partea asta, partea aceasta tind ca o numesc 'alergatul', caci trebuie sa alerg, sa ma zbat, sa ma stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru ce e al meu. Caci nu e pus deoparte, ci e ascuns undeva in lumea asta, nu sta in acelasi loc, isi schimba mereu locatia astfel incat sa fie greu de urmarit, nu e ciocolata din reclama care se gaseste pe toate gardurile.
Ce-i drept nu stiu cat o sa dureze partea asta, sper ca nu 23 de ani ca etapa anterioara, poate de data asta sunt mai inteligent decat istetul care eram candva. N-am decat sa vad ce urmeaza in 'cautarea fericirii'.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu