Noua

Am stat cu tine cat o viata de bebelus in pantece,
Si-am avut grija sa te-nvat tot ce stiu mai bine,
Nu vreau s-aud ca n-ai avut loc de mine
Vreau sa cred ca ne-am oferit spatiul necasar.

Dupa noua luni, acum ne nastem, nu ne cunoastem,
Fiecare porneste pe drumul lui, in viata,
Vreau sa cred ca nu vei uita de mine si ce te-am invatat,
E greu acum, sunt mic, imi e greu singur, fara tine.

M-am obisnuit cu tine, printeso,
Nu mai am pe cine rasfata, nu-i nimic de rasfatat aici,
Uneori vreau sa ma intorc in pantece, alaturi de tine,
Alteori stiu ca trebuie sa gasesc o alta 'tu'.

Sper sa te revad cu bine, de sarbatori,
Si cand implinim un anisor, doi, zece,
As vrea sa ma surprinzi uneori, cu vizete nocturne,
As vrea sa scapi de-al tau bagaj de egoism.

Esti singura acum si cine-ti mai strica linistea,
Unde e acea persoana cu care ma certam prosteste,
Cu cine sa-mi impart mancarea gatita cu drag,
Si cine-mi mai mananca nervii, cine?

Mai ti tu minte cum saream, unul pe altul,
Astazi nimic nu mai e recipros, sunt responsabil,
Mai ti tu minte banca aceea din parc, din noapte,
Acum e pustie, am parasit-o noi, i-am spus adio.

Si dupa atata timp de incubare, cu ce ne-am ales,
Caci eu cu ale mele n-am razbit, iar tu cu ale tale,
Vise, oare ce am urmarit, au fost aceleasi oare,
Caci dupa noua luni de zile, privim singuri in zare.