Noua

Am stat cu tine cat o viata de bebelus in pantece,
Si-am avut grija sa te-nvat tot ce stiu mai bine,
Nu vreau s-aud ca n-ai avut loc de mine
Vreau sa cred ca ne-am oferit spatiul necasar.

Dupa noua luni, acum ne nastem, nu ne cunoastem,
Fiecare porneste pe drumul lui, in viata,
Vreau sa cred ca nu vei uita de mine si ce te-am invatat,
E greu acum, sunt mic, imi e greu singur, fara tine.

M-am obisnuit cu tine, printeso,
Nu mai am pe cine rasfata, nu-i nimic de rasfatat aici,
Uneori vreau sa ma intorc in pantece, alaturi de tine,
Alteori stiu ca trebuie sa gasesc o alta 'tu'.

Sper sa te revad cu bine, de sarbatori,
Si cand implinim un anisor, doi, zece,
As vrea sa ma surprinzi uneori, cu vizete nocturne,
As vrea sa scapi de-al tau bagaj de egoism.

Esti singura acum si cine-ti mai strica linistea,
Unde e acea persoana cu care ma certam prosteste,
Cu cine sa-mi impart mancarea gatita cu drag,
Si cine-mi mai mananca nervii, cine?

Mai ti tu minte cum saream, unul pe altul,
Astazi nimic nu mai e recipros, sunt responsabil,
Mai ti tu minte banca aceea din parc, din noapte,
Acum e pustie, am parasit-o noi, i-am spus adio.

Si dupa atata timp de incubare, cu ce ne-am ales,
Caci eu cu ale mele n-am razbit, iar tu cu ale tale,
Vise, oare ce am urmarit, au fost aceleasi oare,
Caci dupa noua luni de zile, privim singuri in zare.

Alege

Alege intre:

• sandwich la cuptor (cu mirosul adecvat in casa) ori o masa la McDonald (cu 30 de minute pt aranjat)
• la iarba verde unde te vor durea bucile de la stat pe jos sau un restaurant scump in care sa te simti singur/a si strain/a
• banda de alergat sau role
• prosop sau halat de baie
• slapi comozi, slapi draguti, slapi sanatosi
• curatenie zilnica sau saptamanala
• cunana din flori ori inel cu diamant(mare)
• surprize mici si dragute ori cadouri generoase la momentele importante
• sa oferi placere sau sa primesti placere
• buchet de trandafiri sau flori de camp

Inseala, accepta, treci peste, traieste!

   Inselam cand: privim, gandim, vorbim, atingem.
   Plec din start cu ideea ca insel, am inselat si nu-mi este groaza de gandul ca o voi mai face. Mi-am inselat toate iubitele cu o alta femeie sau cu mai multe femei, uneori doar cu gandul, alteori cu fapta. Statistic barbatii inseala mai mult, inselam zilnic cu privirea. Iar daca suntem singuri, de la primele ore ale diminetii si pana cand adormim iar, ne inscriem la zeci de castinguri pentru ocuparea postului de barbat al unor femei intalnite in timpul zilei. Flirtul (conversatie usoara, cu altuzii de dragoste) ne este in sange, avem mereu tendinta sa cucerim, nu neaparat ca dorim mai mult.
   Nu stiu ce atitudine o sa am la 40 de ani, dar acum recunosc ca din punctul acesta de vedere sunt un porc, dar nu am de gand sa imi fie rusine cu asta. 
   Stiu la randul meu ca am fost inselat, motivele pentru care oamenii inseala sunt extrem de putine si mereu aceleasi. Mereu exista conjuncturi in care o persoana disponibila sau nu, frumos/frumoasa, dar nu neaparat mai stralucit/stralucita decat cea de acasa, se afla la momentul potrivit in locul potrivit. Mereu o sa existe ispite si tentatii greu de rezistat sau chiar irezistibile. Uneori chiar suntem impinsi de catre persoana apropiata sa calcam pe bec, caci nu neaparat inselatul duce la gelozie, se poate si invers.
   Psihologic vorbind nu e bine nici sa inseli, nici sa treci peste, insa traind pe propria-mi piele diverse intamplari, am invatat ca trebuie sa percepem momentul, sa il privim ca pe o pana facuta la masina, ca pe un lucru care trebuie reparat sau schimbat. Trebuie sa discuti despre asta, iar razbunarea nu e deloc o arma, e cea mai proasta arma. Bucuria si fericirea nu vine imediat dupa o dezamagire, dupa un dezastru emotional.
   Cel mai important aici e mustrarea de constiinta, daca in monologul tau ai inteles motivele si repercursiunile, daca esti capabil/a sa stii ca asta nu e un drog.
   Parintii tai au inselat, copii tai vor insela. Inseala, accepta, treci peste, traieste!

Aleg iubirea

...pentru ca orice cina la un restaurantu luxos nu se compara cu o paine in ou gatita cu drag;

...pentru ca orice masina ai avea, cel mai dragut ramane plimbarea pe jos, iar cea mai sigura centura e tinerea ta calduroasa de mana;

...pentru ca indiferent cat de racoros e caminul, conteaza doar caldura dintre noi;

...pentru ca imi place sa impart cu tine acelasi pahar saracacios de apa, decat sa ciocnim sampanie ca doi straini;

...pentru ca cea mai lejera pijama pe care o imbraci ramane camasa mea;

...pentru ca cele mai frumoase bijuterii nu te vor face mai frumoasa decat dimineata cand zambesti alaturi de mine;

...pentru ca nici cea mai romantica seara intr-un loc superb nu e mai presus decat o partida de amor venita pe neasteptate;

...pentru ca bona si menajera nu sterg praful si nu alinta copilul cum o facem noi;

...pentru ca cel mai mare diamant pus pe un inel nu rivalizeaza cu acel sincer "te iubesc";

                            pentru toate astea aleg iubirea!

M&M

Imi e pofta si-i duc doru,

Sa stau gura'casca la izvoru,

M&M sa curga lin,

Vantul s'adie sublim,

La mandruta capu'n brate,

Dup'ureche sa-si agate,

Cirese imprecheate, doua,

Pe frumusetea ei, picaturi de roua,

Anotimpuri peste noi se varsa,

Ce rost are sa ma-ntorc acasa,

Ma-mbalsamez cu a mea aleasa,

M&M peste noi se revarsa.

Clatite cu tine

   Ma transform intr-un copil, un prunc ce tine capul pe a ta perna moale. Simt cum bratul ocrotitor si puternic ma inconjoara, ma alina, imi ofera sigutanta. La spatele meu e focul dintre noi doi, e acea caldura insuportabil de placuta ce o am cand sunt aproape de tine, in bratele tale. Am un gust dulce, e atat de placut aici incat e posibil sa fac diabet, diabet la bunatatea ta. Esti calda, vascoasa, fluida, consistenta, dulceaga, fermecatoare ca mierea, mirosi mai induiosator decat timpul, esti...
Senzatia data de mirosul mainilor mele. Miroase teribil de placut caci astazi am facut (iar) clatite.

the pursuit of happiness

   Tind ca cred ca am trecut de etapa 'prostiei', cea in care lasa greutatile in seama celorlalti si tindeam sa vad doar partile frumoase ale vietii. Am lucrat o periaoda si asta pot spune ca m-a ajutat, dar a trebui sa ajung la 23 de ani sa imi dau seama ca daca practica te ajuta la teorie, atunci si teoria terbuie sa te ajute in practica. Cam tarziu am tras aceasta consluzie si sper ca asta sa nu imi afecteze calea, cautarea.
   Partea asta, partea aceasta tind ca o numesc 'alergatul', caci trebuie sa alerg, sa ma zbat, sa ma stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru ce e al meu. Caci nu e pus deoparte, ci e ascuns undeva in lumea asta, nu sta in acelasi loc, isi schimba mereu locatia astfel incat sa fie greu de urmarit, nu e ciocolata din reclama care se gaseste pe toate gardurile.
   Ce-i drept nu stiu cat o sa dureze partea asta, sper ca nu 23 de ani ca etapa anterioara, poate de data asta sunt mai inteligent decat istetul care eram candva. N-am decat sa vad ce urmeaza in 'cautarea fericirii'.

Astazi istoria nu se repeta, se fura

   Ma intreb sincer in sinea mea oare ce fel de scrupula de om trebuie sa fiu, oare, ca de acum inainte sa fiu adeptul unui grup care isi fura singur alegerile si falsifica modul in care o parte din sustinatori voteaza? Nu ma deranjeaza faptul ca e ales lider o persoana care dupa parerea mea nu poate aduce nimic benefic acestui grup! Daca lucrurile ar merge in directia buna, as putea suporta cu usurinta o persoana care pana nu de mult imi placea si pe care o sustineam.
   Imi vine in minte intrebarea care m-a facut sa privesc pasiv ultimele alegeri: Cum as putea oare sa reprezint in strada, in fara electoratului, niste persoane in care eu personal nu cred? Cum as putea sa imi conving prietenii si oamenii necunoscuti intalniti pe strada sa aleaga candidatii grupului meu, candidati care nu m-au convins nici macar pe mine?
   In urma cu un an sustineam ca e nevoie de o mai buna coordonare in interiorul gastii si am preferat o mana de fier pentu asta, sperand ca la alegerile locale votul o sa confirme realizarile din infrastructura facute de primarii si presedintii nostrii de consilii judetene. M-am inselat! Intentia cetateanului a fost cu totul alta si am ajuns la concluzia ca pentru parlamentare trebuie ca mana noastra de fier sa trimita in batalie reprezentanti tineri si cat se poate de imaculati pentru a se lupta cu gunoaiele adversarilor. Din pacare nu a fost asa, era pentru prima data cand m-am simtit iritat de acest grup si am preferat sa stau pe margine. Nu puteam sa conving lumea ca reprezentantii nostrii sunt buni pentru ca nu erau! erau la fel de mocirlosi ca ai celorlalti! Asta m-a tras la acest grup, faptul ca pana nu de mult aveam reprezentanti curati! Numai asa am castigat bataliile de pana acum, cu oameni care iti inspira incredere.
   Personal mi-am dat demisia nu pentru ca am esuat in atingerea unui obiectiv, pot spune ca mi-am atins (cu greu) toate obiectivele organizatiei conduse pe o perioada de doi ani, ci am preferat sa nu asist la un esec total pentru ca stiam de la bun inceput ca nu asa se face treaba, nu cu oameni manjiti. Iar acum nu poti incepe o reconstructie cu vechituri, nu suntem in moda unde se mai poarta uneori retro, suntem in politica unde trebuie sa fi mereu proaspat, trebuie sa aduci mereu suflu nou.
   Istoria mereu se repeta sub o forma oarecum cizelata. Asa e se intampla oriunde fie ca e vorba de muzica, haine, limbaj, comportament, politica sau masini. Nu te poti opune ei, cei care se opun nu sunt revolutionari si nici macar conservatori, sunt expirati, demodati si intr-un final perdanti. Indiferent de moda sau trend, istoria (trebuie sa) se repeta ciclic, asa e viata.
   Nu sunt prost crescut, badaran sau barbar. Sunt doar indisciplinat! De fapt nici macar asta nu mi se potriveste, caci sunt perfect disciplinat propriei constiinte! Incerc acum sa nu iau o decizie la cald, las putin timpul sa imi demonstreze daca am sau nu dreptate inca o data.

Muieri...

Trebuie sa suferi pentru a scrie,

Asta stiu inca din copilarie,

Acum in sesiune, de asta-mi arde mie,

Mai toarna un vin si rima o sa vie.

De cand eram mic si stateam la bunica,

De fete tot timpul stiam ce-i frica,

Bunica s-a dus, saraca bunica,

Frica a ramas, al dracu frica!

Cand Oana a Pantii a trezit tot satu,

Caci Mihai neinfricatu,
Trantind-o pe jos,

Oana a cazut in...ceva rusinos.

Nestiind cat de dureros e,

M-am incurcat cu mai multe fete,

Apoi vazand cat de frumos e,

S-am avut mai multe iubite.

Amintiri frumoase, multe dispute,

O gramada de alte femei futute,

Si din toate am invatat,

Ca femeia nu se ocroteste, nici macar in pat!

Ce-i valoarea sentimentala am invatat,

Cand telefonul din buzunar mi-a picat,

Ce inseamna sa flirtezi,

Dar fara sa marchezi,

Cum e sa fi inselat,

Caci cu alta de mana te-ai plimbat,

Sa nu o strigi pe alt nume,

Caci face spume,

Cum uita ca ai ajutat-o,

Doar ca pentru putin timp nu ai sunat-o,

Oricat i-ai face toate poftele,

Mereu te vei uita si la altele!

Cum spunea bunicu, fie iertat,

Cu femeia, niciodata nu esti barbat!

Si acum in incheiere,

O vorba ce-mi provoaca durere:

"Femeii nu-i face placere

Sa-i satisfaci toate dorintele"

Sunt Mihai, tu cine esti?

   Sunt eu un porc, un pisat, un mizerabil. Sunt prost crescut, insensibil si nepasator. Sunt neglijent, neatent, natang, greu de inteles. Sunt magar si toate animalele desconsiderate de catre oameni. Sunt nespalat, neingrijit, nebaberit, netuns, nu ma spal pe dinti si nu ma ascund cand ma besesc. Intru peste tine in baie, nu las capacul de wc jos, nu strang masa, mananc fara farfurie, imi arunc ciorapii si chilotii dupa usa. Sunt copil, prematur si precoce. Sunt lenes si lasator, ocup tot patul si nu ma trezesc dimineata. Sunt mamos si uneori zgarcit, nu arunc banii pe prostii.
   Mai rai ca mine sunt multi, mai buni ca mine sunt milioane. Si totusi ca mine nu-i nimeni, caci am si eu frumusetea mea.
   Si totusi, cine esti tu printesa sa te crezi mai presus decat mine?

Morometii

   Un batran aflat pe patul de spital, inca nu e timpul sa te gandesti la haine negre, dar nici mult nu mai este. Da semne ca se simte bine, mai ales in grai, ii tine pe cei din salon cu sufletul la gura in timp ce le povesteste cum el de maine se pune sa lucreze pamantul si sa adune iarasi recolta bogata ce-o avea candva. Copii, fratii mai tineri, veri si nepoti stau si-i asculta vorbele, au uitat de sapa, pamanturile stau parasite caci mare parte dintre ei nu sunt in stare sa lucreze fara capul familiei.
   Intr-un colt mai indepartat de pe pogoarele pustiite ale familiei, doua grupuri se chinuie sa planteze acum la inceput de primavara. Nu vor sa-i fure locul celui batran, dar stiu ca nu mai e timpul lui si incearca sa dea exemplu familiei ca se poate. Unul dintre grupuiri e tanar si efervescent, lucreaza de zor si nu da socoteala vecinilor ce se leaga de tanara frumoasa ce da cel mai tare cu sapa, ba chiar ridica mana la ei si le promite ca ii intrece la recolta din toamna. Celalalt grup lucreaza meticulos, detin tehnologii moderne din occident, insa pamantul e tare si tehnologia moderna isi face cu greu loc, ba uneori se mai si blocheaza.
   Suparati pe restul familiei ca nu pun mana sa munceasca, tanara frumoasa din primul grup si cu o doamna ce implementeaza tehnologiile moderne in al doilea grup se gandesc ca asa nu mai merge si ca daca nu se apuca toti sa isi munceasca pamanturile o sa ajunga familia sa moara de foame la fel ca toamna trecuta cand deabea deabea au strans cat sa le ajunga pana-n primavara. Nervoase nevoie mare ele incearca sa lamureaca membrii familiei, fie ei mai tineri ori mai batrani, ca astfel nu se mai poate, ca batranul tei care a pus bazele acestei bogatii nu mai poate cum putea candva, ca trebuie sa se intoarca iarasi la pamanturi si sa fie condusi ori de tanara efervescenta ce promite ca energia ei va aduce bunastare, ori de doamna ce tine pas cu progresul si care cu ale ei metode spune ca revolutioneaza agricultura.
   Membrii familiei stau pe ganduri, fratii mai mari tin la aproapele lor si nici prin ruptul capului nu le vine a crede ca fratele lor nu mai poate sa munceasca. Cei tineri nu stiu ce sa creada, le place acum ca nu trebuie sa dea cu sapa si parca nu s-ar intoarce grabnic la munca. Iar cei ce stiu ce rau sunt aceste vremuri se gandesc serios la schimbare, dar nu se arata, le este totusi mila de mosneag, au parinti de-o varsta cu el si le e greu sa-i supere.
   Se pune totusi de un vot in familie, insa rezultatul nu vi-l pot spune caci inca nu a avut loc...


Legenda: Morometii - Basistii
                Mosneagul - Blaga
                Tanara - Udrea
                Doamna - Macovei

Pohui

   Ketchup si cartofi prajiti din abundenta, televezorul e pornit doar de prezenta, nu vorbesti si totusi ecoul il auzi, iesi de la dusi imbracat cu aceeasi chiloti murdari si uzi. Soarele nu-i soare, dezamageste si el pentru ca apune, la fel ca luna, vandul adie pe greamul deschis, usa se tranteste, la fel si noi pe canapea. Mizerie in jur, sticle goale, scaieti de praf, trei pahare dintre care unul pe post de scrumiera, becul palpaie, da semne ca se arde, amagiti de tot ce se intampla ne vine sa ne dam cu ceva-n tampla.

   Iesim fruriosi pe usa, mici ca o capusa, vecinul nu saluta, in buzunar mai avem decat 100, murdari chiar daca nu mai ploua, ne indreptam spre noi intr-o cersiune noua. Stanga-dreapta la prima intersectie, nu avem nici o directie, nu incercam sa zambim, nu vrem sa ne pacalim, cautam miros de prospetime, pasim in cautarea zilelor senine. Si chiar de-i astazi greu, nu-i asa mereu, astazi caram povara si in curand va venii vara. Trecem prin dificultate, drum anevoios, chinuitor si rau, pentru zile mai curate... s-ajungem la cortina, la orizontul cu lumina, de aici nu stim ce o sa vina, soare sau luna plina...

   Toti trecem prin asta si nu exista reteta pentru a scapa mai repede, trebuie sa ne descurcam pe cont propriu. Vreau doar sa stii ca nu esti singurul sau singura, am fost si eu, a fost s-altcineva. 

"Trebuie sa treci prin aceste clipe grele, doar asa vei ajunge sa pretuiesti cu adevarat zilele senine" Mihai Oprisiu

Feel it

   Nu putem manca mereu, avem nevoie si de apa, dar nici pe aia nu o putem inghiti fara aer. Inspiram intrerupti de expiratie, oftam, zambim, traim treptat iar papilele gustative au parte de cele mai delicate placeri. De la extaz la agonie, aprindem o tigara, umezim gatul cu norul alb ce ajunge in plamani, furtana se dezlantuie, cafeaua'ntunecata ne inunta, visele se potolesc, gandul e rationeal sau pleca la drum.
   Dormim adanc, ceva ne trezeste cu pupici dulci, fierbinti, soarele din fereastra ne face cu ochiul, ne intindem ca apoi sa ne ghemuim cand apa rece ne invioreaza. Pana deseara purtam pe noi prosopul ud, greoi, incercam sa il uscam, vandul adus de pasii nostrii il zvanta, depinde doar de noi cat de departe mergem. Peste noapte, in timp ce ne incarcam cu vise, el se incarca de sperante, maine prosopul va fi mai greu, iar noi trebuie sa mergem mai departe.
   Eu vreau un prosop mai mare, sa am febra de pupici, imi e rece fara ei! Da-mi prosopul tau, sa-l zvant si pe el, da-mi mana si hai sa fugim! Undeva de unde sa-i fac cu mana lunii cand merge la culcare, acolo unde pot sa-i arat soarelui cat de gentil sunt cu pielea ta, pe cearceaful infinit de nisip, sa facem ingerasi, apoi apa sa ii spele cu fiecare val.
   Iubirea, fericirea si bunastarea nu le platim, ci le primim in rate. La fel si amaraciunea. Ca un fruct imens ce are coaja, samburi, codita, mici tepusi, frunze, spini, pulpa e la randul ei invelita intr-o pojghita. Toate au gustul lor, degusta-le!

Draga Mama

Pentru ca nu am auzit persoana sa te vorbeasca de rau
In afara de mine
Pentru ca toata lumea te lauda
Chiar daca nu le sta in fire
Pentru ca desi de esti femeie, stii sa pui 'ouale' pe masa
Si pe barbati ii sperii
Pentru ca oriunde ai fost, te-ai facut respectata
Si de dusmani invidiata
Pentru ca ai trecut prin multe pentru familia ta
Chiar de uneori nu merita
Pentru ca sti sa zambesti
Oricat de trista esti
Pentru ca celor din jur tu moralul le ridici
Chiar de stii ca-i posibil sa pici
Pentru ca esti o mama deosebita

De mine indragita
Chiar de uneori ma plang

O fac de natang
Pentru ca esti o femeie devotata si o familista convinsa
Pentru ca sti sa ierti
Dar nu uiti
Pentru ca sti sa iubesti
TE IUBESC, TE IUBIM !!!

Tu! Femeie unicata

Tu! Femeie unicata,

Ce ne lasi cu buza umflata,

Cand deschizi gura o faci lata!

Cand te superi ne lasi balta.

Indiferent de unde vii,

Pe lume sa aduci copii,

Printesa mereu sa fii,

Barbati-s porci, sa nu te sperii!

Cuvantul tau ne e sublim,

In bratele tale sa dormim,

La sanul tau iubim sa fim,

Leaga-ne! bebelusi devenim.

Jucarioarele nu sunt deloc jucarii

   In copilarie, cand nu ai destule jucarii sau esti prea mofturos si rasfatat, ai mereu tendinta sa iei ce e al tau si sa pleci. Sa te inchizi in tine sau sa te alaturi altor copii cu care sa te joci. Dar pentru ca orizontul la acele varste este foarte marginit, dupa un timp, te intorci la cei pe care te-ai imbufnat si reiei joaca de parca nimic nu s-ar fi intamplat. E usor, esti copil, uiti repede, nu apuci sa ai suparari prea mari pentru ca pana la urma sunt doar jucarii.
   Sunt unii mai rasfatati care vor sa fie totul al lor, mai sunt cei parsivi care trag la cei cu mai multe jucarioare, sa nu-i uitam pe cei ce se supara doar de dragul de a fi rugati apoi sa se intoarca in groapa cu nisip. Mie imi placea sa ofer jucariile, eram bucuros inca de pe atunci de bucuria celor apropiati. Cand cresc, cei mai castigati sunt cei crescuti in spiritul multumirii, adica se pot juca cu putinul care il au si trebuie sa fie multumiti cu asta.

poza http://culoriparfumate.wordpress.com

   La fel sta treaba si la maturitate, doar ca jucarioarele nu mai sunt deloc jucarii, daca le strici nu se mai repara, daca te superi nu te mai intorci cu aceeasi usurinta.

Baba mea

   Stau! am ochii inchisi si ma relaxez, imi astept sarlota* calda cu alune si simt obrazul cum e brazdat de Sorinel**, ma bine dispune, ma incanta, ma face sa ma linistesc desi in jurul meu e agitatie. Desi e caldut, imi e rece, vantul imi mangaie haina si se ascunde la spatele meu, trecand prin crepatura lasata de fermoarul stricat al gecii.
   E sfarsit de iarna, m-am intalnit de dimineata cu Sorinel, am pierdut putin vremea pe la casa parinteasca, dupa care am venit spre facultate inpreuna cu prietenul meu. Astazi ne-am propus sa ne petrecem toata ziulica impreuna, nu ne-am mai vazut de mult, nu ne-am mai simtit unul pe celalalt, ne era dor sa ne privim. Uneori am tendinta sa il ating, dar nu pot, nu e firesc, il mangai doar in gand in timp ce privirea lui ma inroseste.
   Lumea mea se cutremura, am primit licoarea fierbinte ce imi dezmiarda simturile, imi incalzeste sufletul si ma face sa ling lingurita cu care o servesc. E calda spre fierbinte, simt cum aburul ei imi desfunda nasul mucos, miroase a iubita mea, iar alunele sunt micile ei muscaturi. Lingurita cu lingurita ma delectez! si observ ca are suflet, ii face si ei placere ca o savurez, i se face pielea de gaina...
   Imi iau ramas bun de la Sorinel, ne dam intalnire si maine, tot aici. Promit chiar sa servesc aceeasi sarlota calda de care m-am indragostit...

*sarlota- preparat de casa, o ciocolata calda mai densa. se serveste rece sau cald
** Sorinel- soarele de primavara
titlu- baba mea e ziua de 4 martie

Eu cu cine voi vota?

   Am fost condusi de securisti sau turnatori, depinde cum vreti sa ii numiti, sunt multi dar bat in retragere cu totii, la fel ca cei de dinainte lor, cei de la care au invatat foarte bine metoda rascoalei. Asa imi place mie sa ma gandesc la generatia de politicieni ai anilor 90. Un grup de rasculati care au facut o revolutie, sase mineriade pentru a baga frica in populatie si pentru a schimba puterea. Turnatorii au cosmetizat putin metodele vechi, le-au imbunatatit ici-colo, iar acum ne lasa pe mana celor crescuti de ei, pe mana generatiei copy-paste.
   Generatia actuala, cei ce erau copii la revolutie, cei care au fost scoliti de turnatori si de rasculati, pruncii de suflet ai acestora, generatia 40 are o problema grava: nu a muncit! Tot ce au facut ei de la 20 de ani pana in prezent a fost sa stea in spatele acestor doua generatii si sa se hraneasca artificial de la sanul statului fara sa miste un deget. Acum, ajunsi la putere nu au instinctul de a cizela mai mult metodele aplicate de inaintesii lor, le reproduc intocmai, ba chiar mai rau. Rasculatii de astazi produc prea multe rascoale care devin nesemnificatice, turnatorii de astazi nu mai sunt atat de eficienti pentru ca sunt usor de demascat, iar cei care nu sunt nici una nici alta incearca sa supravietuiasca, dar se ineaca la mal.
   Ma intreb, cu ingrijorare, ce va urma? Pentru ca generatia copy-paste nu e in stare sa produca nimic!
   Rascoala a ordonat haotic tastele, securistii au invatat sa le foloseasca, sa le dea o importanta anume ficareia si sa ascunda in spatele ei multa putere. Noi ne-am limitat, nu dezvoltam, ci doar