Caine pana la moarte...si dincolo de ea

Eram mic, stiam ce e fotbalul doar din povesti, stateam intr-o casa de rapidisti, mama si tata fiind cfr-isti era normal sa sustina echipa la care indirect cotizau. Cunosteam 3 echipe de la noi: Rapid, stoia- toata lumea tinea cu ea pentru ca a luat cupa campionilor si Dinamo- echipa militiei...
Era o zi mohorata de toamna, o vreme mahmura, stateam in fata televizorului si ma uitam la un meci Dinamo-Steaua, meci greu, teren noroios...echipa in alb+noroi era condusa cu 1-0. Cand echipele ies de la cabine, steaua era in acelasi echipament murdar in timp ce Dinamo si-a schimbat echipamentul, un alb stralucitor...totul a fost de bun augur pentru ca echipa a intors scorul si a castigat.Incepand de atunci am urmarit echipa in alb, alb si rosu, am invatat cine e Florentin Petre&company, am inceput sa ma bucur si sa plang pentru echipa
Sunt un caine cu mandrie, in suflet am bucurie, sangele'mi e rosu-alb si iubesc Dinamo fara regrete
Stiu ca nu ajungem in champions league, stiu ca sunt si au fost munte probleme la echipa datorita conduceri 'multicefale', dar nu exista casa fara sa aibe usi ce scartaie...
Asa am ajuns eu sa fiu Dinamovist, fara sa imi spuna tata cu cine sa tin, fara sa ma iau dupa lumea de pe afara care aplaudau o echipa pentru ce a facut ea pe vremea lui Ceausescu, iubesc Dinamo penru ce joaca, pentru jucatorii de valoare care si-au dat viata pe teren, pentru culori, pentru galerie, pentru mine
ps TE VOI IUBI MEREU
pps CATALIN HALDAN UNICUL CAPITAN