Pohui

   Ketchup si cartofi prajiti din abundenta, televezorul e pornit doar de prezenta, nu vorbesti si totusi ecoul il auzi, iesi de la dusi imbracat cu aceeasi chiloti murdari si uzi. Soarele nu-i soare, dezamageste si el pentru ca apune, la fel ca luna, vandul adie pe greamul deschis, usa se tranteste, la fel si noi pe canapea. Mizerie in jur, sticle goale, scaieti de praf, trei pahare dintre care unul pe post de scrumiera, becul palpaie, da semne ca se arde, amagiti de tot ce se intampla ne vine sa ne dam cu ceva-n tampla.

   Iesim fruriosi pe usa, mici ca o capusa, vecinul nu saluta, in buzunar mai avem decat 100, murdari chiar daca nu mai ploua, ne indreptam spre noi intr-o cersiune noua. Stanga-dreapta la prima intersectie, nu avem nici o directie, nu incercam sa zambim, nu vrem sa ne pacalim, cautam miros de prospetime, pasim in cautarea zilelor senine. Si chiar de-i astazi greu, nu-i asa mereu, astazi caram povara si in curand va venii vara. Trecem prin dificultate, drum anevoios, chinuitor si rau, pentru zile mai curate... s-ajungem la cortina, la orizontul cu lumina, de aici nu stim ce o sa vina, soare sau luna plina...

   Toti trecem prin asta si nu exista reteta pentru a scapa mai repede, trebuie sa ne descurcam pe cont propriu. Vreau doar sa stii ca nu esti singurul sau singura, am fost si eu, a fost s-altcineva. 

"Trebuie sa treci prin aceste clipe grele, doar asa vei ajunge sa pretuiesti cu adevarat zilele senine" Mihai Oprisiu

Feel it

   Nu putem manca mereu, avem nevoie si de apa, dar nici pe aia nu o putem inghiti fara aer. Inspiram intrerupti de expiratie, oftam, zambim, traim treptat iar papilele gustative au parte de cele mai delicate placeri. De la extaz la agonie, aprindem o tigara, umezim gatul cu norul alb ce ajunge in plamani, furtana se dezlantuie, cafeaua'ntunecata ne inunta, visele se potolesc, gandul e rationeal sau pleca la drum.
   Dormim adanc, ceva ne trezeste cu pupici dulci, fierbinti, soarele din fereastra ne face cu ochiul, ne intindem ca apoi sa ne ghemuim cand apa rece ne invioreaza. Pana deseara purtam pe noi prosopul ud, greoi, incercam sa il uscam, vandul adus de pasii nostrii il zvanta, depinde doar de noi cat de departe mergem. Peste noapte, in timp ce ne incarcam cu vise, el se incarca de sperante, maine prosopul va fi mai greu, iar noi trebuie sa mergem mai departe.
   Eu vreau un prosop mai mare, sa am febra de pupici, imi e rece fara ei! Da-mi prosopul tau, sa-l zvant si pe el, da-mi mana si hai sa fugim! Undeva de unde sa-i fac cu mana lunii cand merge la culcare, acolo unde pot sa-i arat soarelui cat de gentil sunt cu pielea ta, pe cearceaful infinit de nisip, sa facem ingerasi, apoi apa sa ii spele cu fiecare val.
   Iubirea, fericirea si bunastarea nu le platim, ci le primim in rate. La fel si amaraciunea. Ca un fruct imens ce are coaja, samburi, codita, mici tepusi, frunze, spini, pulpa e la randul ei invelita intr-o pojghita. Toate au gustul lor, degusta-le!

Draga Mama

Pentru ca nu am auzit persoana sa te vorbeasca de rau
In afara de mine
Pentru ca toata lumea te lauda
Chiar daca nu le sta in fire
Pentru ca desi de esti femeie, stii sa pui 'ouale' pe masa
Si pe barbati ii sperii
Pentru ca oriunde ai fost, te-ai facut respectata
Si de dusmani invidiata
Pentru ca ai trecut prin multe pentru familia ta
Chiar de uneori nu merita
Pentru ca sti sa zambesti
Oricat de trista esti
Pentru ca celor din jur tu moralul le ridici
Chiar de stii ca-i posibil sa pici
Pentru ca esti o mama deosebita

De mine indragita
Chiar de uneori ma plang

O fac de natang
Pentru ca esti o femeie devotata si o familista convinsa
Pentru ca sti sa ierti
Dar nu uiti
Pentru ca sti sa iubesti
TE IUBESC, TE IUBIM !!!

Tu! Femeie unicata

Tu! Femeie unicata,

Ce ne lasi cu buza umflata,

Cand deschizi gura o faci lata!

Cand te superi ne lasi balta.

Indiferent de unde vii,

Pe lume sa aduci copii,

Printesa mereu sa fii,

Barbati-s porci, sa nu te sperii!

Cuvantul tau ne e sublim,

In bratele tale sa dormim,

La sanul tau iubim sa fim,

Leaga-ne! bebelusi devenim.

Jucarioarele nu sunt deloc jucarii

   In copilarie, cand nu ai destule jucarii sau esti prea mofturos si rasfatat, ai mereu tendinta sa iei ce e al tau si sa pleci. Sa te inchizi in tine sau sa te alaturi altor copii cu care sa te joci. Dar pentru ca orizontul la acele varste este foarte marginit, dupa un timp, te intorci la cei pe care te-ai imbufnat si reiei joaca de parca nimic nu s-ar fi intamplat. E usor, esti copil, uiti repede, nu apuci sa ai suparari prea mari pentru ca pana la urma sunt doar jucarii.
   Sunt unii mai rasfatati care vor sa fie totul al lor, mai sunt cei parsivi care trag la cei cu mai multe jucarioare, sa nu-i uitam pe cei ce se supara doar de dragul de a fi rugati apoi sa se intoarca in groapa cu nisip. Mie imi placea sa ofer jucariile, eram bucuros inca de pe atunci de bucuria celor apropiati. Cand cresc, cei mai castigati sunt cei crescuti in spiritul multumirii, adica se pot juca cu putinul care il au si trebuie sa fie multumiti cu asta.

poza http://culoriparfumate.wordpress.com

   La fel sta treaba si la maturitate, doar ca jucarioarele nu mai sunt deloc jucarii, daca le strici nu se mai repara, daca te superi nu te mai intorci cu aceeasi usurinta.

Baba mea

   Stau! am ochii inchisi si ma relaxez, imi astept sarlota* calda cu alune si simt obrazul cum e brazdat de Sorinel**, ma bine dispune, ma incanta, ma face sa ma linistesc desi in jurul meu e agitatie. Desi e caldut, imi e rece, vantul imi mangaie haina si se ascunde la spatele meu, trecand prin crepatura lasata de fermoarul stricat al gecii.
   E sfarsit de iarna, m-am intalnit de dimineata cu Sorinel, am pierdut putin vremea pe la casa parinteasca, dupa care am venit spre facultate inpreuna cu prietenul meu. Astazi ne-am propus sa ne petrecem toata ziulica impreuna, nu ne-am mai vazut de mult, nu ne-am mai simtit unul pe celalalt, ne era dor sa ne privim. Uneori am tendinta sa il ating, dar nu pot, nu e firesc, il mangai doar in gand in timp ce privirea lui ma inroseste.
   Lumea mea se cutremura, am primit licoarea fierbinte ce imi dezmiarda simturile, imi incalzeste sufletul si ma face sa ling lingurita cu care o servesc. E calda spre fierbinte, simt cum aburul ei imi desfunda nasul mucos, miroase a iubita mea, iar alunele sunt micile ei muscaturi. Lingurita cu lingurita ma delectez! si observ ca are suflet, ii face si ei placere ca o savurez, i se face pielea de gaina...
   Imi iau ramas bun de la Sorinel, ne dam intalnire si maine, tot aici. Promit chiar sa servesc aceeasi sarlota calda de care m-am indragostit...

*sarlota- preparat de casa, o ciocolata calda mai densa. se serveste rece sau cald
** Sorinel- soarele de primavara
titlu- baba mea e ziua de 4 martie

Eu cu cine voi vota?

   Am fost condusi de securisti sau turnatori, depinde cum vreti sa ii numiti, sunt multi dar bat in retragere cu totii, la fel ca cei de dinainte lor, cei de la care au invatat foarte bine metoda rascoalei. Asa imi place mie sa ma gandesc la generatia de politicieni ai anilor 90. Un grup de rasculati care au facut o revolutie, sase mineriade pentru a baga frica in populatie si pentru a schimba puterea. Turnatorii au cosmetizat putin metodele vechi, le-au imbunatatit ici-colo, iar acum ne lasa pe mana celor crescuti de ei, pe mana generatiei copy-paste.
   Generatia actuala, cei ce erau copii la revolutie, cei care au fost scoliti de turnatori si de rasculati, pruncii de suflet ai acestora, generatia 40 are o problema grava: nu a muncit! Tot ce au facut ei de la 20 de ani pana in prezent a fost sa stea in spatele acestor doua generatii si sa se hraneasca artificial de la sanul statului fara sa miste un deget. Acum, ajunsi la putere nu au instinctul de a cizela mai mult metodele aplicate de inaintesii lor, le reproduc intocmai, ba chiar mai rau. Rasculatii de astazi produc prea multe rascoale care devin nesemnificatice, turnatorii de astazi nu mai sunt atat de eficienti pentru ca sunt usor de demascat, iar cei care nu sunt nici una nici alta incearca sa supravietuiasca, dar se ineaca la mal.
   Ma intreb, cu ingrijorare, ce va urma? Pentru ca generatia copy-paste nu e in stare sa produca nimic!
   Rascoala a ordonat haotic tastele, securistii au invatat sa le foloseasca, sa le dea o importanta anume ficareia si sa ascunda in spatele ei multa putere. Noi ne-am limitat, nu dezvoltam, ci doar