Trenul foametei

   Un domn pensionar ma serveste cu o tigara, ma avertizeaza intai ca poate nu o pot fuma caci este tare. Era tigara Fast, nici nu stiam ca mai exista. In buzunar mai aveam 5 lei cat sa imi iau o apa, ma aflu intr-o gara din drum spre casa, coborasem din trenul ce poposea putin aici in halta. E cald, sunt transpirat, asa transpirat nu am mai fost de la dus ori de cand am facut ultima data dragoste pe canicula. Fumez tigara si trenul inca nu pleaca, pensionarul vine agale de la butic cu o bere in mana. Dreptate mare are cu berea omu, ma hotarasc sa dau fuga si de ultimii bani imi iau si eu o bere in speranta de racoare. Desfac berea in timp ce ajung pe peron, nasu' ne anunta ca mai stam nitel, cica din cauza caldurii sunt foarte mari intarzieri si asteptam sa treaca un peraonal, nu ca noi am fi circulat mai repede. La auzul unei astfel de vesti pensionarul ma mai serveste cu o tigara si imi spune ca el nu poate desface berea, si-a rupt cheita. Scot bricheta din buzunar si incercand sa ii desfac berea ma stropesc tot pe fata. Nu ca eram tot transpirat si mustit, acum mai sunt si lachit de bere pe fata. E luni, 6august, ma intorc de la Timisoara, orasul unde sunt student si unde sta iubita mea, Andra, pentru care fac cu placere aceste mici sacrificii de a strabate drumuri pe canicula cu cel mai jalnic tren din tarisoara noastra. Se anunta o zi caniculara, dar in lipsa de bani am hotarat sa plec mai devreme, pe zi si sa nu mai astept racoarea de seara. Trenul pleaca usor, stau pe scara vagonului cu berea in mana, tragand ultimul fum de tigara.

   Ma intorc in compartiment sa imi mai adie vantul sudoarea si sa citesc jurnalul unui geniu (Dali). Carte care ma inspira sa imi scriu propriile amintiri, de copil nazdravan intr-o lume moderna cum e aceasta, canicula afara si sauna in tren, cu o bere'n mana.
   Hai noroc!