Te iubesc fiindcă-ți iubesc defectele!

   Te iubesc fiindcă-ți iubesc defectele! Și n-am crezut asta până acum, a trebuit să mor de două ori sentimental ca să imi dau seama, a trebuit să las să moara o iubită pentru că nu-i mai iubeam defectele. Ce ciudat, tocmai de la ea invățasem ca ele ne fac unici si speciali. Îi adoram defectele pana-ntr-o zi.
   Și mama spunea cândva într-o discuție, că e al ei (tata) și că ii place, nu că ar fi obișnuita cu el. Unele sfaturi ale lor le înteleg doar acum, altele, nici acum. Poveștile mamei sunt adevarate pilde. Oare o iubesc pe mama? Ea nu are defecte, deci nu am ce să iubesc la ea. O idolatrizez!
   Mi-am cerut mama in mămie! Am mers la ea, m-am asezat în genunchi, la spate țineam un buchet proaspat de ciorapi neîmperecheați, și i-am spus: Vrei să fii mama mea?
   Și dacă aș putea schimba ceva la tine, ți-aș schimba doar vârsta. Te-aș face mai tânara, știu că asta-ți doresti și tu. Dacă as putea, aș lua de la mine 10 ani, să am treizeci și patru. Ia-i și împarte-i cu tata cum vreți voi.
   Cine a mai auzit să-ți ceri mama in mămie?
   Și da, sunt mămos!

24

   Daca fiecare an ar reprezenta o ora, am trait exact o zi. Si nu stiu de dimineata ce am facut, ce-i drept am dormit cam mult, prea multe secunde irosite, prea multe clipe neatent, prea multe sferturi academice acordate mie, prea putina determinare.
   Daca e sa rezum ziua prin care am trecut, as spune ca sunt lenes si prea optimist, nepasator si sufletist in acelasi timp. Imi rezum totul intr-un cuvant: altruism.
   De maine incepe o noua zi, o noua ora, un nou minut si voi trage aer in piept in prima secunda. Toata ziua de azi mi-am facut planuri, de maine trebuie sa le indeplinesc, sa realizez ce imi doresc, sa ma fac cu adevarat fericit! 

   M-am intrebat cum am ajuns pana aici, cum de nu am adormit definitiv, cum de nu am uitat de mine, cum de mai respir si incerc sa vad ziua de maine, iar raspunsul este adrenalina! Singurele lucruri de care sunt dependent sunt iubirea si adrenalina!

   24. Mereu am considerat tineretea un avantaj, insa astazi ma simt prea batran pentru ce obisnuiam sa fac si prea tanar pentru ce imi doresc.   

   Pe maine!

Ineducatie

`  Nu stiu prea bine cine statea cu joarda in mana pe vremea parintilor mei si cine ii corecta exigent cand era vorba de scoala. Nica era trimis fortat la scoala, acolo unde materia ii era predata de cel mai demn cetatean al satului, invatatorul.
   Astazi, cand tocmai am terminat o faculate, raman cu un gust amar cand ma gandesc ce mai reprezinta scoala pentru generatia agramata din care fac parte. Inca de la gradinita am fost la o educatoare prietena de familie, unde severitatea era imblanzita de telefoanele mamei. In scoala generala cunosteam subiectele de la lucrari cu o zi inainte, datorita sacoselor primite de educatoare de la parinti, asa am crescut, asa am continuat. Si am primit aceasta pasuire pana in momentul in care am ajuns sa fiu scarbit de ea, sa imi dau seama ca nu am nevoie de ea, ca totul e un mar frumos pe dinafara, dar putred in interior.
   In ultimii 3 an s-a incercat o corectare a sistemului, s-a incercat readucerea demnitatii in educatie prin examene serioase, teste de capacitate si bacalaureat in care nu se copiaza, nu stii subiectale inaintea sustinerii si nu poti trimite plocoane corectorilor. Astazi sistemul invinge si aduce copiilor un cadou otravit, un "cornul si laptele" apetisant, dar expirat, daunator pe termen lung.
   Astazi parintele e prea ocupat sa isi mai impinga copilul la scoala, iar profesorii sunt ori prea indulgenti ori prea lasatori sa isi mai educe elevii, iar cine incearca sa indrepte acest proces este blamat si inlaturat din sistem. Astazi, din pacate, "trebuie sa treaca toata lumea" !