![]() |
joi, 28 februarie 2013
Mereu, pentru tine ma deschid
joi, 21 februarie 2013
Plante verzi
Ai parul lung sa ma tiu departe, ma alungi de langa tine si imi ingreunezi privirea. Ma chinui sa zaresc urechiusele tale delicate, ce poarta acei cercei frumosi si fini.
Ai parul lung sa ma enervezi, sa imi intre in gura atunci cand te sarut pe gat, sa intrerupa drumul limbii mele pe pielea-ti frumos mirositoare, fina, gingasa. Si te aperi cu el, stiu ca e partea ta sensibila, te gadili, chicotesti si razi. TERMINA!! Imi spui sa ma opresc, dar nici tu, nici parul tau bogat nu ma poate face sa incetez!
Imi infig mana in el, te strang putin, il miros, miroase a plante verzi, nu imi dau seama exact, dar continui sa il miros adanc dupa care te sarut pe ceafa... Pe spate... Pe.....
marți, 19 februarie 2013
Pulpa ei...
Imi place de ea! Imi place sa fie dolofana, dar ma multumesc si cu cele firave...
O iau, ma joc cu ea, o framant, o apas, o miros, o pipai... O miros din nou, apoi o dezbrac. O dezbrac usor de haine, imi place ca de cele mai multe ori se lasa greu si emana un miros puternic, miroase mereu bine. Cand o vad in palmele mele atat de pudica, de virgina, o privesc si nu stiu de unde sa o apuc, o desfac in doua, o curat, o bibilesc, incep sa o degust, bucata cu bucata. Imi place sa fie umeda, zemoasa, apetisanta, gustoasa. Pentru savoarea si suculenta ei o alint, ii spun Porto!
Iubesc gustul de portocale, iubesc acei puiuti micuti crescuti printre bucatile de portocala...
Din pacate in ziua de astazi gasesti din ce in ce mai putine...portocale care sa iti satisfaca poftele.
joi, 7 februarie 2013
Stingher
" Cand esti sincer, esti singur"
'Deaia' blogul nu e popular. 'Deaia' eram singuratic in politica, fiind singurul care le spunea la toti adevarul in fata. 'Deaia' vreau sa pornesc o afacere pe cont propriu, nu m-as descurca sa imi mint subalternii de dragul sefilor sau unvers, ori sa ii mint pe amandoi pentru binele meu.
Sunt adeptul criticii motivatoare, imi place opozitia care sa corecteze greselile puterii, nu port pica celor care ajung mai repede sus. In schimb ii detest pe cei pupincuristi, ii miros din prima clipa si ii tin departe de mine.
Nu imi mint apropiatii, nu pup in cur sefii, nu sterg papucii nimanui. Sunt singur, stingher, am fost tot timpul si probabil voi ramane mereu asa.
joi, 31 ianuarie 2013
Timpuri si tipuri
Programul incepe la ora 10, putin cu intarziere un tanar cu nume cunoscut in societatea locala, ajunge la ghiseul unde se elibereaza bonurile de ordine pentru usa nr. 66 din policlinica, se prezinta frumos Popescu, am vorbit ieri cu dumneavoastra pentru un numar de ordine..stiti.. Primeste bonul cu numarul 3, numar chiar mai generos decat credea dansul. Ajuns in dreptul usii cu pricina, se integreaza, caci nu e singur, sociatatea si-a mai trimis aici si alt reprezentanti. Tacut asteapta, nu stie ce se intampla dincolo de usa, nerabdator priveste la ceasul ce indica ora 10:40, tace in contunuare si se mira cand usa este deschisa din exterior de doamna doctor ce ajunge aici cu mai mult de o ora intarziere, moment in care vulcanul linistit incepe sa dea semne de viata. Fiecare molecula isi schimba pozitia, cineva din spate deja anunta ca urmeaza sa faca scandal datorita unor nemultumiri din trecut. Tanarul priveste numere de ordine, primul sunt de fapt 3, eh..acceptabil ca oricum primise un numar prea bun, se multumeste si cu 5.
Pacienta urmatoare e chiar cea scandalagie, urlatele si tipetele trec de usa si se inteleg destul de clar, aflam toate nemultumirile doamne datorita sistemului, icepand cu locul de munca si terminand cu acea incapere, lupta se linisteste dupa un timp si incepe consultatia normala, in timp ce tanarul nostru se gandeste cu groaza ca incaperea o sa fie prea nervoasa cand o sa ii vina randul.
Fara sa se astepte, usa se deschide, pacienta recalcitranta iese si este inlocuita urgent cu doua domnisoare ce stateau linistite undeva la marginea grupului de oameni. Vulcanul izbucneste si isi revarsa lava nervoasa caci cele doua nu aveau bon de ordine, sarisera randul, erau bagate in fata pe pile, dau spaga, societatea decade datorita acestor specimene. Tanarul avea sa afle mai apoi ca e vorba despre o gravida, greu de crezut, insa tanarul nu e suparat, urmeaza el, al 9-lea.
Gravida, ori gravidele, ce mai conteaza, nu apuca sa iasa inca din incapere. De usa nr 66 se lipeste o biata batranica ce vorbeste cu greu, tanarul resemnat ca nu intra nici al 9-lea se gandeste ca macar poate face o fapta buna lasand-o pe bunicuta sa intre in fata lui. Intre timp pacienta recalcitranta se intoarce, creeaza iar valva dupa care dispare, e liber profesionista doar.
In momentul in care intra tanarul nostru in incapere, gandurile acestuia sunt amestecate, uita sa spuna o gluma buna de destindere, nici macar nu isi mai gaseste trimiterea, are doar bonul cu numarul 3, pe care trebuie sa il prezinte neaparat, caci a intrat exanct cand trebuia, al 10-lea. Prezinta problema, doar pe jumatate, caci gandurile erau amestecate in problemele auzite cat timp era de cealalta parte a usii. Rezolva rapid problema si iese grabit, gata sa scape caci problema nu i-a fost rezolvata, ci doar lamurita.
Reprezentantii societatii stand la coada ne prezinta cat de mare e lupta intre generatii, intre diferitele tipuri de persoane. Tanarul care a fost ajutat de mama lui pentru a avea un numar de ordine bun astfel incat sa nu stea la coada. Familia care incearca sa rezolve problema tuturor membrilor cu o singura vizita medicala. Pacientul recalcitrant care isi varsa nervi asupra personalului. Blatistii care sar randul. Pensionarul care oricum nu are ce face acasa, dar care tine sa fie mereu cat mai in fata.
Este scuzabil vreunul dintre ei? NU! nici macar doctorita care nu pretinde respect, desi nu isi respecta programul.
luni, 28 ianuarie 2013
Trenul foametei
Un domn pensionar ma serveste cu o tigara, ma avertizeaza intai ca poate nu o pot fuma caci este tare. Era tigara Fast, nici nu stiam ca mai exista. In buzunar mai aveam 5 lei cat sa imi iau o apa, ma aflu intr-o gara din drum spre casa, coborasem din trenul ce poposea putin aici in halta. E cald, sunt transpirat, asa transpirat nu am mai fost de la dus ori de cand am facut ultima data dragoste pe canicula. Fumez tigara si trenul inca nu pleaca, pensionarul vine agale de la butic cu o bere in mana. Dreptate mare are cu berea omu, ma hotarasc sa dau fuga si de ultimii bani imi iau si eu o bere in speranta de racoare. Desfac berea in timp ce ajung pe peron, nasu' ne anunta ca mai stam nitel, cica din cauza caldurii sunt foarte mari intarzieri si asteptam sa treaca un peraonal, nu ca noi am fi circulat mai repede. La auzul unei astfel de vesti pensionarul ma mai serveste cu o tigara si imi spune ca el nu poate desface berea, si-a rupt cheita. Scot bricheta din buzunar si incercand sa ii desfac berea ma stropesc tot pe fata. Nu ca eram tot transpirat si mustit, acum mai sunt si lachit de bere pe fata. E luni, 6august, ma intorc de la Timisoara, orasul unde sunt student si unde sta iubita mea, Andra, pentru care fac cu placere aceste mici sacrificii de a strabate drumuri pe canicula cu cel mai jalnic tren din tarisoara noastra. Se anunta o zi caniculara, dar in lipsa de bani am hotarat sa plec mai devreme, pe zi si sa nu mai astept racoarea de seara. Trenul pleaca usor, stau pe scara vagonului cu berea in mana, tragand ultimul fum de tigara.
Ma intorc in compartiment sa imi mai adie vantul sudoarea si sa citesc jurnalul unui geniu (Dali). Carte care ma inspira sa imi scriu propriile amintiri, de copil nazdravan intr-o lume moderna cum e aceasta, canicula afara si sauna in tren, cu o bere'n mana.
Hai noroc!
duminică, 27 ianuarie 2013
Vază
Se mai spune ca banii veniti din ploaie se duc pe apa Sambetei si totusi de aceste consecinte nu ne plagem, ba chiar ne mandrim cu ele. Credem meritati banii veniti de nicaieri si asta nu e drept! Dovada e faptul ca se duc la fel de usor cum vin si nu ramane nimic in urma lor.
Am invatat de la familia mea ca trebuie sa muncim pentru ceea ce avem, ca trebuie sa ne vedem mereu lungul nasului, ca trebuie sa fim precauti si sa nu ne aruncam la osul ce nu-l putem infuleca. Ce-i drept e ca pana cum am facut exact contrariul a ceea ce au spus ei, am pretins mereu ca sunt ceea ce nu sunt, am visat mult prea mult si nu am avut grija, caci mereu cand privesti la brazii inalti si falnici, iti pica palaria din cap.
Trebuie sa ma adun, trebuie sa ma cladesc, trebuie sa imi pastrez blana, dar sa imi schimb naravul! Si pentru asta nu astept consecinte imediate, ce-i drept, nu astept deloc consecinte, ci sper ca intr-o buna zi prestigiul meu momentan inexistent sa fie unul demn de luat in seama!
VÁZĂ1 s. f. 1. Considerație, stimă, prestigiu, reputație. ◊ Loc. adj. De vază = de frunte, marcant, cunoscut, vestit. Cu vază = cu trecere, cu prestigiu, important.
