Mediatizarea excesiva

Banuiesc ca ai auzit melodia 'Holograf- Cat de departe'. N-ai cum sa nu o fi auzit caci e mai promovata decat 'vara nu dorm'.
Nu te-ai gandit de ce e atat de promovata o melodie a lui Dan Bitman? O melodie a unei formatii care e de 20 de ani pe scena, cu o sumedenie de alte piese mai bune si sincer o melodie ce nu trebuie ascultata zilnic de nenumarate la radio ori la televizor.
Ideea e foarte simpla: Dan Bitman face parte din juriul unei emisiuni de la Antena1, iar de la semnarea contractului acesta este foarte mediatizat pentru a creste cota de start a emisiunii.
Ca sa iti dai seama de diferenta iti prezint Voltaj (formatie cu aceeasi greutate pe scena romaneasca) care in aceeasi perioada a scos 'Lumea e a mea'- o melodie la fel de frumoasa care din pacate nu este mediatizata deloc.

Singura diferenta intre aceste doua formatii este media de varsta si faptul ca vedeta trupei Holograf paricipa la o emisiune cu pretentii.
Sa se inteleaga ca nu am nimic cu niciuna din formatii si imi plac in egala masuara amandoua, ba chiar am cateva albume originale Holograf si niciunu de la Voltaj. Sunt doar iritat de promovarea excesiva pe care o fac cei de la Antena1-3, promovare ce ajunge sa ma irite de la politica pana la muzica.
In final vreau sa precizez ca Dan Bitman trebuia sa faca parte din juriul 'Vocea Romaniei' si ca doar banii au facut ca el sa ajunga la un show putin vizionat in editia precedenta...sper ca el si Chello (membru trupei Parazitii) (care a acceptat sa participe tot pentru ca nu a putut sa refuze suma imensa de bani) sa faca un spectacol frumos.
ps videoclipul melodiei 'vara nu dorm' are peste 10 milioane de vizualizari unice(adica a fost pornit de pe tot atatea calculatoare si telefoane cu IP unic)

De 23 sunt pe pamant

Tot ce am e un gand

Il pun pe foaie rimand

Strofa cu strofa, rand cu rand

De 23 de ani sunt pe pamant

De 21 stiu sa merg

Si de 10 tot alerg

Caci la scoala nu prea merg

Strofa cu strofa, an cu an

Sufletu-mi de golan

N-am versuri din Cioran

Doar gandire de spartan

Nu-mi place a ma trezii de dimineata

Parca as primii un bulgare in fata

Parca as da cu curu de gheata

Dar mereu sunt plin de viata!

Caligula

     Astazi 3 iulie 2012, in jurul orei 14.30 ajung acasa ostenit si in costumul lui Adam cad lesinat in pat, mi-am luat somn, inconstienta totala. Pe fundal canta ceva melodia de-a lui Wiz Khalifa care m-a mitraliat urat de tot. Nu stiu ce vise am avut, oricum eu nu visez de fel, doar rareori cand orice vis as avea ma bucur enorm.
     Dar nu despre asta e povestea, ci despre faptul ca la un moment dat deshid ochii putin, atat numai cat sa vad ca e lumina in camera si sa imi dau seama ca e zi afara. Atat mi-a trebuit ca apoi sa incep o cearta cu mine, un monolog interior in care imi dadeam cu baltagul in cap pentru faptul ca nu m-am trezit sa merg la scoala! Cel putin 20 de minute m-am certat si batut, eu pe mine si cu mine, de cred ca am vanatai. Stateam cu ochii inchisi, iar la un moment dat cand am crezut ca mi-am invatat lectia, zic sa ma uit la ceas, poate totusi nu am intarziat mult si inca pot merge la scoala. (saptamana asta in fiecare zi facem cate o vizita tematica impreuna cu scoala, un fel de practica)
     Deschid ochii, ma vad gol, usa de la camera deshisa larg, imi mai repet inca o data cat de retardat si inconstient sunt ca am dormit asa si ma putea vedea oricune venea pe la noi prin apartament. Nu imi mai aminteam cand m-am pus in pat, cum de sunt dezbracat, eram debusolat ca dupa o noapte in care am intrecut masura la bautura. Intind mana spre ceas, ma uit, de departe si vad un apel. Nu era de ajuns ca m-am dezamagit pe mine, sigur a sunat mama sa vada daca am mers la scoala si ca sa vezi, am dezamagit-o si pe ea (nu ca nu as fi o dezamagire totala). Deblochez telefonul si privesc la ceas: 17.20!! Nu era maine, era azi, nu dormisem peste noapte ci doar avusesem un somn adanc in mijlocul zilei.
     Eram atat de fericit ca nu am dezamagit pe nimeni, eram bucuros ca acea persoana din mine m-a certat degeaba, eram exact ca acel copil mic caruia toata lumea ii spune ca e prostanac si ca nu poate sa reuseasca nimic, care el insusi deja e resemnat ca nu poate, dar intr-o zi reuseste sa le faca in ciuda la toti, sa le demonstreze ca e capabil.
     Asa lupa interioara sa am din cauza caldurii? Atat de adanc sa adorm? Lesin sau coma de oboseala?
Nu stiu ce a fost..
     Va las cu o farsa de-a lui Buzdugan, de cand era la radio Contact si era de bun simt (acum e doar comercial).
     ps ma duc sa mananc o lubenita rece sa imi revin

Examen

V-as mai scrie, ce sa zic

Dar n-am avut timp sa-nvat nimic

Sunt un netot de om

Si acum ca Nila m-as urca intr-un pom

Ca si-n Calin file de poveste

De mi-ati da o veste

Ca Mihai si-a terminat cu bine scoala

Si petrece toata vara!

Fericiti de-om fi

Le-om duce pe toate

Ca bogati/saraci de-om fi

Tot asa dormim la noapte

Mila mi-e de Nastaselu

Nu doresc raul nimanui

Poate era mai bine de ajungea la Belu

Asta-si face omul cu constiinta lui..

Uite acum eu stau, beau o cafea

Si privesc cum ii luceste profului chelia

Colegii nu stiu ce scriu

Dar eu astazi ma simt viu

Am inspiratie si chef de viata

Asa m-as trezi in fiecare dimineata

Sa nu fiu somnoros pe fata

Iubita-mi sa o sarut de buna dimineata

Romantic ca doi catelusi sa ne lingem pe fata

Fericiti de-om fi

Le-om duce pe toate

Ca bogati/saraci de-om fi

Tot asa dormim la noapte

Andra dragă

Andra dragă,

Să scriu acum o poezie despre tine?

Când orice zic, tu dai în mine?!

De eşti frumoasă, de eşti copilăroasă,

De araţi de 30 sau că vreau să fiu cu tine’n veci.

Totul a’nceput ca o glumă,

Era o provocare, una foarte bună,

Realizam că nu eşti nebună,

Dar cum de ţi-ai asumat să fim împreună?

Plimbari prin parc, ţinându-ne de mână,

Poveştile cred că ne-au adus împreună,

Sărutul dulce ca de catifea,

Spălau ziua şi greşeala mea.

Vocea-ţi în şoaptă la telefon,

Când te enervezi la interfon,

Lucruri mărunte, regionalisme nu prea ştii,

Chestii ce mă enervează şi amuză la tine, să ştii!

                                                                

Îmi place când te’ntinzi,

Cum în braţe mă cuprinzi,

Când scoţi limbuţa printre dinţi,

Privirea-ţi mă scoate din minţi!

Şi chiar de te vei supăra

Asta e, acum tu eşti muza mea!

Zerourile%

Nu vreau sa o dau de gard prezentand frumos o infrangere catastrofala. Asta este, am pierdut! Am pierdut tot si cel mai probabil nu vom mai avea nici o data ce am avut, adica ce au avut ei, pentru ca noi suntem simplii spectatori ai unor mari echipe.
Gandurile mele de la inceputul campaniei au fost confirmate: un astfel de scor obtinem stand acasa. Nu era nevoie sa ne chinuim, nu convingem pe nimeni, suntem noi si cei 15% care stiu ca om fi rai, dar cei ce vin sunt criminali.
Acum sunt trist, dezamagit, dar deloc obosit. A fost o campanie lunga si grea, atipica pentru mine pentru ca imi place sa simt spiritul, imi place agresivitatea, iar in aceasta campanie echipa din care am facut parte a fost...fata de la poli(baiat de treaba).
Sunt si mai trist cand ma gandesc ca obijnuiam sa cunosc tot guvernul, sa stiu ce e de laudat la el si ce trebuie condamnat. Care ii sunt bubele si greselile. Traiam cu ideea ca oriunde merg, din doua in doua comune/orase, trec printr-o oaza portocalie si sunt printre ai mei.
Vorbesc despre trecut, dar cand ma gandesc la viitor nu pot vedea nimic altceva decat faptul ca o formatiune politica cu 70% nu va avea opozitie, iar democratia..inexistanta.
Nu imi este rusine ca am pierdut, nu am de ce! Merg in continuare cu capul sus si am puterea sa ies in strada pentru PDL! Asta ma face multumit, ca am pierdut de pe front, nu din birou, ca am luptat si am fost in strada alaturi de oameni. Am impartit zeci de mii de pliante, am batut la sute de usi si am stat de vorba sute de oameni. Am dat oamenilor sute de kg de mere in incercarea de a vedea zambetul de pe fata lor.
Inchei prin a multumi tuturor celor care au fost aproape in aceasta campanie, vine o vara in care trebuie sa ne cautam pe noi insine, eu personal sa imi tratez aroganta, majoritatea nesimtirea, iar conducatorii PDL sa isi vada lungul nasului, sa se trezeasca la realitate caci de doi ani se imbata cu minciuni. Au avut de ales intre a duce greul la putere si a fi bogat in opozitie. Se pare ca doar Emil Boc a ales prima varianta si bravo lui.
O reorganizare? Exclus! O noua formatiune in care sa dai examen pentru a intra. Examen de bun simt, rezistenta la spaga, examen de dialog si puterea de a multumi tineretului.

later post.. Alegerea de candidati la primariile capitala de judet. In majoritatea locurilor PDL a aruncat in batalie oameni care nu au fost de mult timp in organizatie, nu au fost acceptati si/sau cunoscturi de catre membrii, nu au fost deloc un 'parinte-tatuc' pentru organizatia de tineret care duce greul campaniei. Au fost impinsi de la spate de catre capitanii de judet, asa-zisii baroni locali(care la randul lor au pierdut si de la ei vine marea dejamagire). Nu au avut si nu au stiut sa coaguleze in jurul lor o echipa, o familie.

Egoist, egoistul, egoisti, egoistii

   Omul a devenit atat de salbatic si de egoist incat se iubeste doar pe sine. Isi face de mancare doar pentru el, spala doar pt el, am ajuns pana si la stadiul in care nu ne dorim un partener de viata doar pentru ca ar fi unele griji in plus, ai avea ceva in plus de facut.

   Si am observat asta cand am vazut ca admiram persoanele care au un animal de companie. Sunt atat de putine persoane care au aceasta grija in plus, incat poti sa te lauzi daca ai un pet.  Ca trebuie sa cureti dupa cineva si ca trebuie sa hraneati mereu o gura care nu stie sa iti ceara de mancare, aceste fapte practic anuleaza bucuria pe care o ai atunci cand te joci cu un caine sau satisfacerea cand auzi motanul cum toarce.

   Oare chiar atat de cruzi sa fim incat sa nu mai putem accepta un alt suflet langa voi? Adica pe putine persoane care au crescut fara animale de companie in casa le-am auzit dorindu-si unul. 

Eu am pisic, papagal si pana nu de mult un falnic labrador, tu ce animal ti-ai dori?

Ce reactie ai avea daca ai primi cadou un pet dragut?