Andra dragă

Andra dragă,

Să scriu acum o poezie despre tine?

Când orice zic, tu dai în mine?!

De eşti frumoasă, de eşti copilăroasă,

De araţi de 30 sau că vreau să fiu cu tine’n veci.

Totul a’nceput ca o glumă,

Era o provocare, una foarte bună,

Realizam că nu eşti nebună,

Dar cum de ţi-ai asumat să fim împreună?

Plimbari prin parc, ţinându-ne de mână,

Poveştile cred că ne-au adus împreună,

Sărutul dulce ca de catifea,

Spălau ziua şi greşeala mea.

Vocea-ţi în şoaptă la telefon,

Când te enervezi la interfon,

Lucruri mărunte, regionalisme nu prea ştii,

Chestii ce mă enervează şi amuză la tine, să ştii!

                                                                

Îmi place când te’ntinzi,

Cum în braţe mă cuprinzi,

Când scoţi limbuţa printre dinţi,

Privirea-ţi mă scoate din minţi!

Şi chiar de te vei supăra

Asta e, acum tu eşti muza mea!