Aventura 28

Tu știi câte fete m-au certat că nu dăruiesc flori, până când am ajuns să-ți ofer flori de adio?
Tu știi ce-nseamnă dorul?
Mai știi când ne plimbam cu bicicleta? Si când veneai la mine să mâncăm desert. Cum mama ta de-abea aștepta să audă că ești cu mine.
O zi cu tine? Și-n ziua aia doar să te privesc și să te ating, să gust din tine, să beau apă din buricul tău și să mă joc cu părul, să-mi spui încă o data să te strâng în brate, să stai culcată pe brațul meu, să te miros, să mă vrei pe la spate și să oftezi de plăcere și de bine.
Tu știi cât sex a trebuit să fac până să ajung să fac dragoste cu tine?

I wonder

   Vă daţi seama din câte E-uri este 'fabricat' omul dacă nu are termen de valabilitate?
   Suntem pirataţi şi contrafăcuţi. Pe pielea multora trebuie să fie scris exact ca pe pachetele de tigari: omul poate ucide!
   Ce greu se mai găseste astăzi un asemenea produs de calitate, făcut din ingrediente bune, nealterat de trecerea timpului. Nu ne gasim în magazine, pe raft, expusi la vânzare, însă fiecare avem un preţ în funcţie de calitate. Cei ce ies în faţă au doar o eticheta mai cizelată iar când desfaci ambalajul descoperi adevărul.
   Astăzi am vazut un film superb, un documentar despre Sixto Rodriguez. Am rămas fără cuvinte şi am vărsat lacrimi când am descoperit povestea unui om, unui cântăreţ care la el acasă, in America,era necunoscut. Însa cele două albume scoase de el se vindeau ca pâinea caldă în America de Sud. Fiecare casă care avea pick-up avea şi primul lui album. Într-o parte a globului era muncitor cu ziua, iar în altă parte a globului era prinţ fără să ştie. Documentarul se găseşte pe internet şi merită văzut cum o ţară întreagă caută un om şi cum un alt om a reuşit să ţină totul ascuns doar pentru a-i ramane lui banii din albumele vândute.

   Mereu am fost de părere că şi noi oamenii trebuie să purtăm etichete unde cei care ne cunosc să-şi dea cu părerea. Să poţi vedea cu cine faci afaceri, cine este colegul de muncă în care te încrezi, ce a făcut copilul tau astăzi şi ce trecut are soţul tau.

Meseria este brăţară de aur

   Ca să spargi ceva nu trebuie să ai neapărat forţă, ci trebie să ştii unde să loveşti!
   Un şofer care şi-a încuiat cheile în maşina se chinuie ore bune să îşi spargă geamul pentru a intra în maşina şi de cele mai multe ori îl sparge pe cel micuţ de la uşa din spate, nu ştie că acel geam e cel mai scump. Pe când un hoţ sau spărgător de maşini reuşeşte să pătrundă în ele în câteva secunde. Diferenţa între şofer şi hoţ este una de ştiinţă şi cunoaştere, de profesie până la urmă.

   Un economist nu poate fi prins că înseală, cel puţin nu poate fi descoperit că nu-şi aduce toate veniturile acasă.
   Un avocat îşi va împăca mereu jumătatea pentru că asta e meseria lui, să apere adevărul sau minciuna, să rezolve un caz indiderent dacă are sau nu are dreptate. Are mereu cuvintele şi legile la el şi dacă îl convinge pe judecator, de ce nu te-ar convinge pe tine?
   Un doctor o să-şi salveze mereu persoana dragă de la moarte. Şi când doreşte poate să facă oricând respiraţie gură la gură cuiva. Nu poate fi bănuit de nimic.
   Eu sunt inginer şi ştiu că orice s-ar întâmpla nu trebuie să mă opresc din construit. N-am vorbele mereu la mine şi nici nu mă consider un economist bun, dar fac curte mereu, apoi casă. Şi ştiu că voi ajunge să am unul din cele mai înalte blocuri, dacă nu cel mai înalt şi cel mai frumos!

   Poţi să reuşeşti orice dacă aplici metota potrivită, iar de cele mai multe ori această metodă este neconvenţională, e ceva ce nu a mai încercat nimeni. We got to think outside the box!

Linii imaginare

   Suntem obişnuiţi să tragem linii imaginare între noi şi restul. Linii ce delimitează ce este voie de ce nu este voie, ce e moral de imoral. Linii ce sunt trasate sa ne protejeze de riscuri şi uneori chiar de noi înşine.
   Zilele trecute un amic mi-a spus că nu îşi lasă prietena să iasă fară el în oraş, decât la cafea cu prietenele. Adevărul este că nici el nu prea iasă, îi este frică de lume şi o consideră rea, iar în încercarea de a o proteja de priviri indecente, de fapt, o ţine închisă.
   Uneori ne simţim foarte confortabil în spatele acestor linii, atât de confortabil încât le facem vizibile, le trasăm cu marker-ul sau chiar cu vopsea. Ne facem viaţa un culoar, o cărare prin mijlocul pajiştei de un verde infinit, o urmă de fum pe cerul pe care încap atâtea planete, un unic traseu de la servici acasă şi invers, fără să ne dăm seama că, de fapt, suntem prizonieri. E ca la schi, poţi să schiezi pe o singură pârtie în acelaşi fel, ferindu-te de toată lumea, o poţi face în diferite feluri, fără să te gândeşti dacă te loveşti de cineva sau dacă cineva se bagă în tine. Poţi schia pe toate pârtiile posibile sau poţi practica cel mai frumos schii: free ride!

   Limitele nu ţin alte persoane la distanţă, ci ne ţin pe noi închişi. Viaţa e complicată, dar e unică şi frumoasă dacă reuşeşti, dacă eşti liber. Singura graniţa ce nu o putem depăşi e timpul, deci nu-ţi bătătorii prea mult aceeaşi potecă, fă-ţi fiecare drum în viaţă să fie unic şi depăşeşte-ţi limitele, încalcă-ţi liniile, poate cândva vei reuşi să dai chiar timpul înapoi...sau înainte.

Femeile sunt mijloace de transport!

   Nu sunt misogin sau fie, poate puţin. În capul bărbatului, femeia este cea care îl duce mai repede din punctul A în punctul B. Sau cea care îl împiedică..
   În drum spre casă, de la servici, poţi să iei acelaşi autobuz zilnic. Poate trebuie să schimbi, iei autobuzul până la tramvai, tramvaiul până în piaţă, iar de acolo te plimbi până acasă, observând maşinile din trafic. Poţi să ai rute diferite, o iei pe scurtătură sau pe drumul normal unde priveliştea e mai frumoasă.
   Cel mai placut e să mergi cu maşina ta şi să ai grijă de ea.
   Mergând pe stradă priveşti maşinile scumpe, spălate, lustruite, unele chiar tunate. Sau stai la birou şi gândul te duce departe într-o excursie unde se poate ajunge doar cu avionul. Autocarele sunt prea uzate.
   Îţi iei bilet sau speri să nu te prindă nasu'? Eu sper să mă prindă şi să-i fac ochii dulci. Poate mă duce până la capăt de linie.
   Şi e frustrant când îţi sparge unul maşina. Nu uiţi niciodată întamplarea asta. Îi vezi pe cei ce au căruţă? N-are nimeni treaba cu ei, ce-i al lor e pus deoparte.
   Femeile sunt mijloace de transport...în comun. Dar fără ele stăm pe loc!


ps şi bărbaţii sunt nişte amărâte de poşete.

De-o fi bine, de-o fi rau

   De-ar circula norii pe drumuri ca maşinile, să ştii de unde vin şi încotro se duc. Iar când ai o dilema, de-o fi vreme buna, de-o fi vreme rea, să dai un telefon în vecinătăţi să vezi ce nori şi câte raze de soare au trecut azi pe la ei şi vin spre tine. Să fie tiruri cu nori, precum cele cu Coca-Cola, iar razele de zoare grupate sa le vedem ca urma lăsată pe cer de un avion.
   De-am ştii cu exactitate ce urmează să ni se întample, să putem anticipa o greseală sau să facem una mai mare. Să fim pregatiţi pentru necazul care vine. Să ştim când urmează să ne scoată profesorul la tablă, ori să ne ceară şeful socoteală. Cum ar fi să ai o perioada trista şi să ştii că exact peste 3 săptămâni ţi se va întâmpla ceva frumos, probabil ai uita instantaneu de supărările ce te macină în prezent. Îţi dai seama câte războaie evitam? Şi câte boli, dezastre naturale. 
   Ori să avem un telefon să ne putem suna pe noi, cei din viitor sau din trecut. Ca un puşcăriaş să ai dreptul la un telefon pe săptămână. M-as suna pe mine, cel de peste 10 ani să mă întreb când mă elibereză, când o să-mi văd copilaşii, dacă am tipărit vreo carte sau dacă mi-am atins măcar vreun vis.
   Şi totuşi unde e imprevizibilul? Unde e necunoscutul şi surpriza? Dacă ai cunoaşte tot ce urmează, n-ar mai exista riscuri, iar asumarea unui risc arată cât de mult îţi doreşti ceva. Rişti tot, vrei tot!
   Viitorul are o parolă secretă ce nu trebuie descoperită de nimeni decât la momentul potrivit, cu cheia perfectă şi 1000 de combinaţii încercate.

Tell me..

[da-i play]

   Spune-mi ce n-ai mai spus nimănui.
   Spune-mi ceva fară să foloseşti cuvinte.
   Fă-mă să aud dorinţa din tine.
   Urechea mea să tremure de tonul tău.
   Nu cuvintele ne dezamăgesc, ci oamenii.
   Poţi spune adevărul? De ce îl ocoleşti?
   Cine eşti? Spune-mi! Spune-ţi în oglindă!
   Ştii de ce sunt melodii fără cuvinte? Măcar atunci nu minte nimeni.
   Peste 200 de ani se va vorbii despre oamenii sinceri ca despre dinozauri..
   Pe pământ sunt miliarde de oameni şi înca atâtea miliarde de feţe.
   Cine eşti? când numai tu te priveşti..