De-o fi bine, de-o fi rau

   De-ar circula norii pe drumuri ca maşinile, să ştii de unde vin şi încotro se duc. Iar când ai o dilema, de-o fi vreme buna, de-o fi vreme rea, să dai un telefon în vecinătăţi să vezi ce nori şi câte raze de soare au trecut azi pe la ei şi vin spre tine. Să fie tiruri cu nori, precum cele cu Coca-Cola, iar razele de zoare grupate sa le vedem ca urma lăsată pe cer de un avion.
   De-am ştii cu exactitate ce urmează să ni se întample, să putem anticipa o greseală sau să facem una mai mare. Să fim pregatiţi pentru necazul care vine. Să ştim când urmează să ne scoată profesorul la tablă, ori să ne ceară şeful socoteală. Cum ar fi să ai o perioada trista şi să ştii că exact peste 3 săptămâni ţi se va întâmpla ceva frumos, probabil ai uita instantaneu de supărările ce te macină în prezent. Îţi dai seama câte războaie evitam? Şi câte boli, dezastre naturale. 
   Ori să avem un telefon să ne putem suna pe noi, cei din viitor sau din trecut. Ca un puşcăriaş să ai dreptul la un telefon pe săptămână. M-as suna pe mine, cel de peste 10 ani să mă întreb când mă elibereză, când o să-mi văd copilaşii, dacă am tipărit vreo carte sau dacă mi-am atins măcar vreun vis.
   Şi totuşi unde e imprevizibilul? Unde e necunoscutul şi surpriza? Dacă ai cunoaşte tot ce urmează, n-ar mai exista riscuri, iar asumarea unui risc arată cât de mult îţi doreşti ceva. Rişti tot, vrei tot!
   Viitorul are o parolă secretă ce nu trebuie descoperită de nimeni decât la momentul potrivit, cu cheia perfectă şi 1000 de combinaţii încercate.