Nu sunt ce credeam ca sunt!

  Pe masura ce cresc imi dau tot mai mult seama ca nu sunt print, sunt doar copilul unei familii superbe si le multumesc pentru cum m-au crescut. Nu sunt special pentru lumea din jurul meu, nu fac lucruri marete demne de adus amint. Sunt cel ce aduce lumina intr-o incapere, desi se putea traii si fara ea.
   Nu am auzit pe nimeni sa planga in lipsa mea, cum uneori eu simt distantarea sau pierderea unor persoane apropiate. Nu sunt, nu am fost si cel mai probabil nu voi fi centrul unui grup, in jurul caruia sa se invarta totul. Nu sunt nici macar la ziua mea aceea persoana! Din contra, sunt cel care incearca mereu sa iti faca tie ziua mai buna, mai usoara, mai frumoasa, mai luminoasa si mai simpla. Uneori reusesc asta si fara sa mi se multumeasca sunt mandru de mine, alteori simt lipsa unui 'bravo ba' si mi-l acord singur.
   Pe zi ce trece incep tot mai mult sa il vad lungul nasului. In copilarie nu am incercat niciodata sa imi incrucisez ochii pentru a-mi vedea varful nasului, insa acum incerc si e foarte greu!
   De astazi mi-am propus ceva: sa imi vad lungul nasului in orice domeniu, sa iau doar ce mi se cuvine si sa nu astept multumiri pentru nimicurile semnificative care le fac!

Cu si despre ganduri

   Uneori am o perioada in care sunt la pamant. Fizic o duc bine, excelent chiar atata vreme cat sunt un trantor si lenevesc pe canapea, caci psihicul imi da mari batai de cap.
   Nu stiu la altii daca intervin aceste perioade, dar pe mine ma enerveaza. Motivele sunt diferite si nu au o rezolvare imediata. Probleme in dragoste, doar nu ai sa te mariti imediat? Probleme financiare? Sigur nu castigi la loto! Nu mai ai amici? E greu sa gasesti in ziua de azi. Am ajuns la gandul ca asa e bibilica mea, trece uneori prin perioade mai grele si nu am ce sa fac decat sa stau pe canapea langa ea, caci timpul ne va ridica pe noi intr-o buna zi si o sa ne puna la treaba.
   Tot timpul incepi prin a face curat! Apoi cumparaturi si iti vei da seama ca nu o duci bine cu banii sau ca ai putea sa o duci chiar mai bine, dar nu poti sa jefuiesti ceva pentru a avea bani, trebuie sa te ti pe picioare si sa muncesti, apoi sa socializezi cu persoane noi, sa iesi in oras. Asa iti vei gasi o jumatate cu care sa iti faci alte planuri si sa speri ca acea perioada grea nu o sa mai vina! Si daca vine, de data asta esti pregatit!
Dar, la fel ca un virus, revine mereu indiferent de antibiotic. Trebuie doar sa fi puternic si sa ai rabdare!

FOTE (festivalul olimpic al tineretului)

   Nu vreau sa aduc laude, cine ma cunoste stie ca o apreciez. Acum, dupa ani in care s-au aruncat cu bolocani in ea, rezultatele incep sa apara si in timp o sa le simtim mai mult din cauza ca predecesorii ei nu i-au continuat proiectele. Scriu aici doar despre ce cunosc, caci cu siguranta sunt rezultate despre care inca nu am auzit.
   Incep cu investitia care am si vazut-o la Straja, o statiune care a ajuns la saturatie si in care nimeni nu mai investea nimic, este acum revitalizata prin schimbarea principalei instalatii de schi din statiune si creearea unei noi partii. Proiectul e mai, dar cine sa il continue?
   Cel putin doua statiuni noi despre care tot aud in ultima perioada, aflate pe superbul traseu Transalpina, ma refer aici la Voineasa si Sureani, doua statiuni noi construite cu ajutorul aceleiasi persoane, doua statiuni care au o posibilitate imensa de dezvoltare si care in urmatorii ani o sa tina banii romanilor in tara in loc sa fie risipiti prin Austria si Franta.
   Astazi citesc ca la Rasnov, in apropierea Brasovului, in colaborare cu OMV s-a construit o baza sportiva doatata cu 4 trambuline pentru sarituri cu schiurile. Datorita investitilor avem deja copii castigatori de concursuri internationale la acest sport de iarna unde pana acum practic nu existam. Sa nu mai spun ca in aceasta perioada au loc pe valea Prahovei (Predeal, Poiana Brasov, Sinaia, Rasnov) Festivalul Olimpic al Tineretului European. 

   Nu o scuz pentru greselile ce le-a facut, dar personal, ca iubitor al sporturilor de iarna ii aduc multumiri Elenei Udrea pentru investitiile facute in domeniul schiabil din Romania. Nutzi te iubesc!

Sexul si examenele

   Cu ce se aseama si unde sunt total opuse urmatoarele doua greutati din viata unui om: sexul si examenele.

• Pentru unii sexul este un examen practic, in timp ce pentru examen sexul nu e deloc practic!
• Daca esti bun la pat vei mai avea cu siguranta o prezentare! Sau mai bine spus daca nu esti bun la pat nu vei mai avea parte de o a doua sansa.
• La examene nu e precum in amor, niciodata nu devine placut!
• Odata ajuns la ipotenta, inca poti da examene!
• La examen nu ai nevoie de partener!
• Niciodata nu te pregatesti pentru examen cum te pregatesti pentru sex! 
• In amor merge si cu vrajeala, in timp ce la o testare nu poti sa il duci cu zaharelul pe examinator!

Probabil singura asemanare care exista intre aceste doua greutati ale vietii este aceea ca daca faci zilnic amor sau dai zilnic examene, obosesti!

5 chestii care vreau sa le gasesc la femeile din Romania

   O bloggarita care mi-a atras atentia de curand, a deschis zilele astea cutia Pandorei scriind despre ce vrea ea sa gaseasca la un barbat (click pentru a vedea). Spun eu chestii de bun simt, chiar le aprob spre deosebire de cei care i-au sarit in cap. Drept urmare, incerc si eu sa conturez niste chestii pe care mi-ar placea sa le gasesc la femeile din romania.
   5 chestii care orice printesa trebuie sa le stie:

   Un corp frumos si nu ma refer aici la forme, caci pe fiecare ne inzestreaza Domnul cu ce poate, dar sa faca putin un exercitiu sa nu pice bucile, iar la abdomen nu stiu cum reusiti ca putin mai jos de buric aveti toate o sarma sub piele.

   Sa stie sa conduca! Doar nu vrei sa fiu mereu soferul tau fie ca e vorba sa faci piata sau sa mergi la munca. Plus ca mai e si ziua aia cand mergem in vizita la sf Gheorghe si beau un pahar. A conduce e necesar, chiar daca nu ai masina, caci in ziua de astazi majoritatea barbatilor au.

   Gateste! Barbatul e cel care se presupune ca trebuie sa plateasca nota de plata, iar femeia ar trebui sa usureze acest efort, nu sa il ingreuneze. Cu ce ai de gand sa iti intreti copilasii? Cand cel mic o sa urle ca vrea papa, ai sa-i spui ca vine curieru in 50 de minute cu o pizza si lapte? Daca nu ai trecut de 25 si inca nu stii cum se caleste ceapa, atunci ai o mare problema.

   Cand suntem in public nu trebuie sa stai calare pe mine! Dar daca ii vine unuia dintre noi chef de o aventura, niste mangaieri discrete pe sub masa e inceputul preludiului, iar unde se termina el depinde de moment, caci putem ajunge si in cea mai apropiata incapere.

   Fi realista! Caci si dupa voi miroase la baie, nu suntem porci pentru ca ragaim la noi in casa, iar dupa un timp de relatie, putem elimina linistiti gazele. Ps atat penisul cat si vaginul au nevoie constant de igiena, altfel ele nu miroas a levantica ci a pipi.

Greu de cap

   Am capul greu, atat de greu incat deabea mi-l misc singur. Nu incerca sa il urnesti din loc, nu vei reusi, tot ce vei face e sa il sacai, sa il agasezi. Mintea mea e singuratica, daca vrea face, daca nu vrea...n-ai ce sa-i faci. Si stiu asta pe proprie piele, as vrea eu ca uneori sa nu gandesc asa deschis, sa nu fiu asa realist, dar din pacate mintea-mi e o gravida pofticioasa si lenesa, ar sta la soare in adierea vantului privind cerul.
   Rica, concubina bunicului meu (Dumnezeu sa il ierte) imi spunea mereu ca sunt 'toma necredinciosul'...eh eram si eu mic, dar acum amicii imi spun ca tind sa nu dau dreptate. Eu ii contrazic, pentru ca realitatea imi arata ca de cele mai multe ori stiu ceea ce spun/fac/gandesc, iar cand gresesc imi recunosc greseala.
   Te pierd? stiu, seman pe tatal meu!

Ultima seara de 2012

   Ultima seara a anului 2012 ne gaseste in tren. Dupa o zi frumoasa petrecuta in casa,
alaturi de familia mea, impreuna cu Andra ne deplasam spre Timisoara, orasul unde
vom sarbatorii trecerea dintre ani.
   Ne trezim de dimineata, cu greu, Andra saracuta de ea a trebuit sa traga mai bine de
o ora de mine pentru a ma ridica din pat. Cica imi mirosea gura.. Vorbe! 
   Mancam putin caci nu mai e mult pana la masa de pranz, dupa care ne facem bagajele si ne
asezam la masa cu parintii mei. Servim friptura de porc si coaste, alaturi de piure si
spanac. Ciocnim un pahar de afinata, pofta buna!
Dupa masa, servim o cafea la un local din centrul vechi al devei, in asteptarea
festivalului de sfarsit de an, celebrat de orchestra 'Transilvania' din Cluj, la frumoasa
sala de teatru a orasului. Imbracati frumosi, ne indreptam spre teatru unde ne intalnim
cu lumea selecta a orasului, cu parul dat pe spate si bocancii necuratati, o prietena de
familie imi spune ca sunt ca scos din reviste.. Vorbe!
   Plecam la pauza caci trebuie sa ajungem la tren, nu inainte de a servi un pahar de
sampanie alaturi de oficialii judetului, niste scarbe de oameni cu munca de partid, pana
de curand veneram o parte din ei, acum ii detest pe toti. Ajunsi in gara, condusi de
tatal meu, in asteptarea trenului mi se spune ca ii e foame, greseala mea ca nu dau o
fuga sa cumpar ceva, caci tot drumul imi va face capul calendar. As fi cumparat daca
mi-ar fi spus ce, dar ei ii e foame, e problema mea cum astampar aceasta pofta... Vorbe!
   Si iata-ne ajunsi in tren, imibracati elegant, ea cu o carte in mana (Barack Obama-
indrazneala de a spera) cum foamea a ramas nepotolita, scot din geamantan painea si
snitelele si da-i cu mancare, caci om fi noi moderni, dar in adancurile mele am o urma
de taran... Vorbe?!