Adorul

Şi poţi să-mi spui că nu-ţi e dor,

Dar taci când spun că te ador,

Am amuţit cât te-am urlat,

Tu n-ai surzit cât te-am strigat?

La geamul tău cândva am fost,

Să viu acuma n-are rost,

Ţi-ai tras şi termopan, şi draperii,

De mine nu mai vrei să ştii.

Şi stai acolo-nchisă-n casă,

Şi nu priveşti lumea frumoasă,

Dar eu privesc şi ce folos,

Nu te mai am, nu are rost.

 

Când de mână ne luam,

Prin lume cutreieram,

Acum doar visul mai călătoreşte,

Eu sunt legat, visez orbeşte.