Te iubesc fiindcă-ți iubesc defectele!

   Te iubesc fiindcă-ți iubesc defectele! Și n-am crezut asta până acum, a trebuit să mor de două ori sentimental ca să imi dau seama, a trebuit să las să moara o iubită pentru că nu-i mai iubeam defectele. Ce ciudat, tocmai de la ea invățasem ca ele ne fac unici si speciali. Îi adoram defectele pana-ntr-o zi.
   Și mama spunea cândva într-o discuție, că e al ei (tata) și că ii place, nu că ar fi obișnuita cu el. Unele sfaturi ale lor le înteleg doar acum, altele, nici acum. Poveștile mamei sunt adevarate pilde. Oare o iubesc pe mama? Ea nu are defecte, deci nu am ce să iubesc la ea. O idolatrizez!
   Mi-am cerut mama in mămie! Am mers la ea, m-am asezat în genunchi, la spate țineam un buchet proaspat de ciorapi neîmperecheați, și i-am spus: Vrei să fii mama mea?
   Și dacă aș putea schimba ceva la tine, ți-aș schimba doar vârsta. Te-aș face mai tânara, știu că asta-ți doresti și tu. Dacă as putea, aș lua de la mine 10 ani, să am treizeci și patru. Ia-i și împarte-i cu tata cum vreți voi.
   Cine a mai auzit să-ți ceri mama in mămie?
   Și da, sunt mămos!