Un lac frumos

     Mintea mea e un lac frumos, un lac rarisim ascuns, putini pot ajunge la el, atat de frumos incat e protejat de UNESCO, iar daca ar fi pus pe vreo brosura turistica, m-ar navali poporul galbejit sa faca poze cu mine. E singurul lac care isi schimba starea de sine statatoare: sunt zile in care apa e limpede, sunt lucid, poti citi fiecare alga, poti admira fiecare scoica si te poti minuna de toti pestii ce-mi strabat gandirea.
     Astazi nu, astazi ma simt un lac inconjurat de munti stancosi, probabil asta-i craniul, apa e involburata de durere, e agitata si se loveste cu putere de stancile ce o inconjoara, nici pestisorii nu mai sunt asa frumosi, probabil dorm inca, e timpul ca manstrul din capul meu sa iasa la suprafata, e vremea perfecta pentru el: schimbare de anotimp, nu e nimeni in jur, apa tulbure-insangerata. Se plimba linistit de jur imprezur si din cand in cand mai loveste craniul meu cu coada, il simt, e atat de mare de ma doare pe mine nu pe el.
     In apele oarecare se pot adauga solutii de limpezire si cat ai clipii totul se linisteste, dar in cazul meu nu e asa, trebuie sa fiu eu linistit si sa astept, timpul doar linisteste apa turbata si monstrul din ea. Trebuie sa fac mereu un compromis, am ajuns concluzia ca, pe termen scurt asta e cel mai bine, dar pe termen esti compromis, ceea ce nu e bine. De curiozitate m-am uitat in dictionar si 'a face un compromis'=intelegere, concesie/ Pe cand 'a te compromite'=discreditat, patat, cu reputatia patata. De aici si vorba aia: azi renunti la un ou, maine renunti la un bou:)))). Cine stie, poate monstul din capul meu are pretentii prea mari, nejustificate.