Fete cu minţi

Nu mai este fete cuminţi,

Toate se prosteşte,

Pe toate trebe' să le minţi,

Să vorbeşti piţiponceşte.

La una să te dai n-ai cum,

Că îţi întoarce iute vorba,

Nu iese fără fond de ten acum,

Dar nici nu ştie face ciorba.

Nesim-porc de eşti cu ochiii,

Să-i benoclezi la fundulete,

Ai vrea şi tu bucurii,

La bucile-ale pufulete.

Cât e tocu' de mare,

Atâta-i şi dita-i decolteu,

Cât e ziua de mare,

S-ar plimba cu bmw-u.

C-are şaişpe şi-i minoră,

Ori treizeci şi e majoră,

Unghii are toate,

La fel nu sunt toate.

O doamnă să găsesc,

Mă duc la bibliotecă,

Că nici piaţa n-o mai fac,

Vor doar s'ajungă vedetă.

Rău cu rău, dar mai rău e fără rău..

   Patul în care stă o singură persoană ar trebui să se numească coşciug, n-o încălzeste cu nimic faptul că se poate da jos pe oricare parte a patului atât timp cât gândul lui/ei este mereu în alt dormitor.   
   Şi câtă risipă de pereţi, de energie, de loc şi spaţiu pentru un single. N-ai observat că la dublu totul e mai iefrin? O noapte la hotel costa 100 pentru o persoană şi 120 pentru două. Ba chiar primeşti gratis patuţul pentru copil, dacă nu-l ai, fă-l! 
   Şi să găteşti pentru o singură gură e mai greu, faci ori prea mult, ori prea puţin. La dublu se compensează unul pe celălalt.
   Îmi cautam plită cu două arzătoare, ce să facă un burlac cu patru ochiuri de gătit? Bineînţeles că şi aici preţurile sunt exact ca la hotel, 500 plită cu două ochiuri şi 600 cu patru ochiuri.
   Unde găseşti la restaurant masă cu un singur scaun? Iar mesele cu vedere bună sunt mereu ocupate de cupluri, tu stai la masa din colţ, cea cu 5 scaune, aşezată între uşa de la bucătărie şi cea de la wc, poate din atâta trafic te alegi cu ceva...

Adorul

Şi poţi să-mi spui că nu-ţi e dor,

Dar taci când spun că te ador,

Am amuţit cât te-am urlat,

Tu n-ai surzit cât te-am strigat?

La geamul tău cândva am fost,

Să viu acuma n-are rost,

Ţi-ai tras şi termopan, şi draperii,

De mine nu mai vrei să ştii.

Şi stai acolo-nchisă-n casă,

Şi nu priveşti lumea frumoasă,

Dar eu privesc şi ce folos,

Nu te mai am, nu are rost.

 

Când de mână ne luam,

Prin lume cutreieram,

Acum doar visul mai călătoreşte,

Eu sunt legat, visez orbeşte.