vineri, 5 aprilie 2013

Zambetul ei

   Iubesc dimineata cand isi ascunde frumusetea in perna, astazi e virgina, iar eu o privesc cu intaietate, o dezvirginez din priviri si cu saruturi. E calda, arde, are o textura fina de budinca si un gust deosebit. Mirosul ei imi aduce aminte de zilele frumoase, fara griji si oricat ar fi ziua de grea, voi simti in fiecare clipa cum imi saruta lobul urechii.
   As sta aici sa o privesc cum se imbraca, as sta aici in si langa ea, as sta aici bolnav de frumusetea ei, as sta mereu aici si doar cearceaful sa mai plece. Si m-as muta cu tot cu ea in bucatarie, sa-i zaresc in graba picioarele-i delicate, cum sta ea cocostarc si cum mananca, cum o servesc cu un sarut dragut, cu buzele ei senzuale servesc un suc de portocale. Nu-mi place ca fumam si totusi e o placere deosebita cum ea se ghemuieste, cum o-nconjor cu ale mele brate si ii aprind tigara. Fara ganduri ea frumeaza, fara ganduri o sarut, fara ganduri ne imbratisam, in timp ce fara ganduri ii mangai a sa piele. Si totusi ganduri noi avem, avem o pofta fara margini, unul pe celalalt, iar tricoul alb cel labartat usor coboara de pe umar.
   Totul e moale, totul e alb, privirea ei ne coloreaza. Si zambetul divin ce azi, mai usor decat ieri si mai greu decat maine, trebuie sa il ridic, sa-l tin in brate si sa-l car, astazi mai urat ca maine, dar mai frumos ca ieri si ca alaltaieri.
   Dar lumea e marginita, avem cu totii orizont, avem de lucru toti, iar clipele frumoase le pretuim putin cand sunt, le ducem dorul cand nu sunt.

Un comentariu: