Faci o afacere, sunteti cei mai buni prieteni, formati un cuplu sau doar impartiti o ciocolata fifty/fifty... tot timpul balanta se imclina catre cineva!
Doi parteneri de business impart ideea si afacerea lor, pornesc de la 0 si investesc in mod egal timp si resurse financiare, ajung sa creasca, se dezvolta, intervin detalii si lucruri de facut la care nu se gandeau la inceput. Daca initial au putut sa isi imparta exact ce are fiecare de facut, acum, pe parcurs, chiar daca profitul este impatit in mod egal, tot timpul unul depune mai mult efort decat celalat sau se straduieste mai mult sa isi faca treaba mai bine si atunci nu mai e de acord cu imparteala 50/50%.
Cei mai buni prieteni/e...aici sunt atat de multe exemple incat nici nu stiu cum sa le enumar: unul din ei e tot timpul mai frumos; una din ele are tot timpul haine mai frumoase; unu e tot timpul mai faimos; una are tot impul note mai mari; unu sta tot timpul la celalalt pentru ca aleea din fata blocului e mai interesanta; una are tot timpul parinti mai indulgenti; unu are mai mult succes la femei; una e mai usuratica.
Cuplu in care ea gateste, el spala vasele, ea face patu, el bate covoru, ea sterge praful si el aspira, ei castiga in mod egal si fac totul impreuna. NU EXISTA! Mereu unul face mai multa treaba in casa, mereu unul petrece mai mult timp umbland brambura cu prietenii, mereu parintii unuia dintre ei e 'a pain in the ass' si este evitat, mereu unul castiga mai mult, mereu unul primeste mai mare atentie din partea celuilalt si mereu cuvantul unuia dintre ei e mai presus.
Si nu imi spune ca nu ai trait situatiile de mai sus, toate sunt adevarate, asa e viata, situatiile in care chiar totul e frumos sunt exceptiile care confirma regula!
Asa ca mereu cand imparti ceva cu cineva sa te gandesti bine daca vrei partea mai mare ori partea mai mica, daca vrei sa mai imparti acel lucru mult timp sau vrei sa ai un castig pe termen scurt. Cand rupi batonul de ciocolata de casa, alege-ti bine jumatatea!
duminică, 30 septembrie 2012
sâmbătă, 29 septembrie 2012
Un lac frumos
Mintea mea e un lac frumos, un lac rarisim ascuns, putini pot ajunge la el, atat de frumos incat e protejat de UNESCO, iar daca ar fi pus pe vreo brosura turistica, m-ar navali poporul galbejit sa faca poze cu mine. E singurul lac care isi schimba starea de sine statatoare: sunt zile in care apa e limpede, sunt lucid, poti citi fiecare alga, poti admira fiecare scoica si te poti minuna de toti pestii ce-mi strabat gandirea.
Astazi nu, astazi ma simt un lac inconjurat de munti stancosi, probabil asta-i craniul, apa e involburata de durere, e agitata si se loveste cu putere de stancile ce o inconjoara, nici pestisorii nu mai sunt asa frumosi, probabil dorm inca, e timpul ca manstrul din capul meu sa iasa la suprafata, e vremea perfecta pentru el: schimbare de anotimp, nu e nimeni in jur, apa tulbure-insangerata. Se plimba linistit de jur imprezur si din cand in cand mai loveste craniul meu cu coada, il simt, e atat de mare de ma doare pe mine nu pe el.
In apele oarecare se pot adauga solutii de limpezire si cat ai clipii totul se linisteste, dar in cazul meu nu e asa, trebuie sa fiu eu linistit si sa astept, timpul doar linisteste apa turbata si monstrul din ea. Trebuie sa fac mereu un compromis, am ajuns concluzia ca, pe termen scurt asta e cel mai bine, dar pe termen esti compromis, ceea ce nu e bine. De curiozitate m-am uitat in dictionar si 'a face un compromis'=intelegere, concesie/ Pe cand 'a te compromite'=discreditat, patat, cu reputatia patata. De aici si vorba aia: azi renunti la un ou, maine renunti la un bou:)))). Cine stie, poate monstul din capul meu are pretentii prea mari, nejustificate.
Astazi nu, astazi ma simt un lac inconjurat de munti stancosi, probabil asta-i craniul, apa e involburata de durere, e agitata si se loveste cu putere de stancile ce o inconjoara, nici pestisorii nu mai sunt asa frumosi, probabil dorm inca, e timpul ca manstrul din capul meu sa iasa la suprafata, e vremea perfecta pentru el: schimbare de anotimp, nu e nimeni in jur, apa tulbure-insangerata. Se plimba linistit de jur imprezur si din cand in cand mai loveste craniul meu cu coada, il simt, e atat de mare de ma doare pe mine nu pe el.
In apele oarecare se pot adauga solutii de limpezire si cat ai clipii totul se linisteste, dar in cazul meu nu e asa, trebuie sa fiu eu linistit si sa astept, timpul doar linisteste apa turbata si monstrul din ea. Trebuie sa fac mereu un compromis, am ajuns concluzia ca, pe termen scurt asta e cel mai bine, dar pe termen esti compromis, ceea ce nu e bine. De curiozitate m-am uitat in dictionar si 'a face un compromis'=intelegere, concesie/ Pe cand 'a te compromite'=discreditat, patat, cu reputatia patata. De aici si vorba aia: azi renunti la un ou, maine renunti la un bou:)))). Cine stie, poate monstul din capul meu are pretentii prea mari, nejustificate.
vineri, 28 septembrie 2012
Ce e permis?
In viata mea n-am nevoie de carnet,
Ce masina, cand totul merg asa incet?
Uneori un sut primit in rect,
Te aseaza pe drumul corect.
Iau totul ca pe'o provocare,
Uneori ma opresc si privesc la soare,
Viata mea e ca o plimbare,
De putine ori ma duc singur la culcare.
Reguli, cai si compromis,
Ti-am zis, eu nu am nevoie de permis,
Pot circula chiar pe interzis,
Daca ma indrept spre ce-mi e prezis.
Nu se poate cu de toate,
Dar eu gatesc cum vreau!
Calesc viata dand din coate,
Omleta viatii contine doar ce vreau!
joi, 20 septembrie 2012
Bombonel
Mai mult ca sigur, colegul de celula se pierde in stufoasele si inteleptele lui povesti, se uita cand la el, cand la poza cu nea Ilici ce sta proptita pe cana de ceai a condamnatului ce acum isi termina povestea de dimineata, ia poza si o pune in buzunarul de la piept, soarbe o gura de ceai si iese la plimbare. Are nevoie de inspiratie pentru a mai scrie ceva pe blog.
Uneori ma enerveaza stilul lui, dar trebuie sa tac, e prea destept, prea bine informat, e ursul ce pe multi i-a doborat si pe toti ii tine la distanta, cu botul pe labe, chiar si acum cand e prins in capcana, e darz si asta imi place cel mai mult la el. Dar precum stirile cu ursi ce ne trezesc atentia la inceputul fiecarei toamne cand acestia coboara din paduri pentru a se infructa din podoabele livezilor, stirile cu el si chiar propriile cuvinte transmise cu ajutorul telefonului sau internetului, ar atrage mult mai mult atentia publicului decat acum, tot ce trebuie sa faca e sa transmita mesaje prin colegii de celula, o data pe luna cand este eliberat cate un condamnat, acesta sa divulge presei din secretele lui, ar fi o strategie. Oricum trebuie sa invete de la cel a cui poza o poarta mandru la piapt, caci el iese in public rar, foarte rar, atat de rar incat toti ciulesc urechea la ce spune.
Momentan ne vorbeste de politica internationala, eu astept sa aud povesti din vremurile mult apuse, povesti ce in spatele gratiilor se spun mereu, te lauzi cu ce ai facut si ai scapat nepedepsit. Sa iasa din celula plictisit, gasca sa se aduna in jurul lui, sw inghiontesc sa stea cat mai aproape, poate poate zice ceva, ori e aerul mai curat caci sigur se spala cu ceva mai bun si are timp suficient, nu e panicat ca scapa sapunul, probabil face singur dus. Soseste si mana lui cea dreapta, standa e pedepsita caci a vrut sa il omoare, uneori tind sa cred ca in situatia lui mai bine as fi murit impuscat de mana-mi stanga, decat sa privesc mana dreapta, ce ispaseste o pedeapsa mai mare, cum vine bucuroasa. Scoate un pachet de tigari sa il serveasca pe prim-puscarias, e ingalbenit de trecerea timpului si arogantul detinut izbucneste: "ti-a mancat singuratatea creierii? stii prea bine ca fumez numai la pipa ori trabucuri cubaneze". Mana dreapta insista printr-un gest discret: "bombonel, sunt bune. ai uitat de 'tigareta 2'? ". Mieluseii inmarmuresc, pandacii scot un zambet mic amuzati de porecla. Bombonel, caci asa i se spunea pe vremuri, incepe cu glasul moale si ssit sa povesteasca. Ia o tigara, trage un fum si-si aminteste cum coordona vapoare intregi de tutun, erau si droguri dar el nu spune, de-ar fi trecut mai mult ne-ar da si nume. Stie de flota, Petrom, stie de tot ce misca in tara asta, a luat parte la tot, e constient de asta si trebuie sa-l momesti pentru a divulga ceva, nu maret dar oricum interesant. Astept peste zece ani sa-l vad la povesti cu 'chioru', sa ne povesteasca si nou de cele facute de ei si platite de noi.
Daca ii studiezi activitatea online poti sa juri ca e mai conectat decat toti la informatii, ce nu stim noi de fapt e ca, Nastase, probabil cel mai bun prim-ministru al tarisoarei noastre, acum un condamnat de rand, ce savarseste pedeapsa mica primita 'cadou', caci e mult prea destept sa fie prins cu fapte mari, cu adevaratele jafuri date, ne povesteste acum despre politica internationala si directiile ce trebuie sa le respecte Romania, ne transmite din inchisoare pentru ca e cel mai experimentat. Micii pucisti de acum nu stiu, fac prea multe greseli si probabil s-ar descurca mai bine colegii lui de puscarie. Puterea, cei ce ne conduc astazi, au nevoie de un puscarias cu poza 'bunicutei' la piept sa transmita zilnic idei si ganduri.
A terminat articolul de azi, merge sa mai ceara o tigara din pachetul galbejit, e multumit ca a mai trecut o zi, a mai spus o povestioara si lumea inca il mai asculta, se gandeste la un film cu el, dupa scenariul 'Alcatraz'.
Ia ultima tigara din pachet,
Trage un fum in piept,
Ne pacaleste zi de zi,
E bombonel doar, stii,
Orice ar face si oriunde s-ar duce,
De matusa Tamara nu ne zice.
Uneori ma enerveaza stilul lui, dar trebuie sa tac, e prea destept, prea bine informat, e ursul ce pe multi i-a doborat si pe toti ii tine la distanta, cu botul pe labe, chiar si acum cand e prins in capcana, e darz si asta imi place cel mai mult la el. Dar precum stirile cu ursi ce ne trezesc atentia la inceputul fiecarei toamne cand acestia coboara din paduri pentru a se infructa din podoabele livezilor, stirile cu el si chiar propriile cuvinte transmise cu ajutorul telefonului sau internetului, ar atrage mult mai mult atentia publicului decat acum, tot ce trebuie sa faca e sa transmita mesaje prin colegii de celula, o data pe luna cand este eliberat cate un condamnat, acesta sa divulge presei din secretele lui, ar fi o strategie. Oricum trebuie sa invete de la cel a cui poza o poarta mandru la piapt, caci el iese in public rar, foarte rar, atat de rar incat toti ciulesc urechea la ce spune.
Momentan ne vorbeste de politica internationala, eu astept sa aud povesti din vremurile mult apuse, povesti ce in spatele gratiilor se spun mereu, te lauzi cu ce ai facut si ai scapat nepedepsit. Sa iasa din celula plictisit, gasca sa se aduna in jurul lui, sw inghiontesc sa stea cat mai aproape, poate poate zice ceva, ori e aerul mai curat caci sigur se spala cu ceva mai bun si are timp suficient, nu e panicat ca scapa sapunul, probabil face singur dus. Soseste si mana lui cea dreapta, standa e pedepsita caci a vrut sa il omoare, uneori tind sa cred ca in situatia lui mai bine as fi murit impuscat de mana-mi stanga, decat sa privesc mana dreapta, ce ispaseste o pedeapsa mai mare, cum vine bucuroasa. Scoate un pachet de tigari sa il serveasca pe prim-puscarias, e ingalbenit de trecerea timpului si arogantul detinut izbucneste: "ti-a mancat singuratatea creierii? stii prea bine ca fumez numai la pipa ori trabucuri cubaneze". Mana dreapta insista printr-un gest discret: "bombonel, sunt bune. ai uitat de 'tigareta 2'? ". Mieluseii inmarmuresc, pandacii scot un zambet mic amuzati de porecla. Bombonel, caci asa i se spunea pe vremuri, incepe cu glasul moale si ssit sa povesteasca. Ia o tigara, trage un fum si-si aminteste cum coordona vapoare intregi de tutun, erau si droguri dar el nu spune, de-ar fi trecut mai mult ne-ar da si nume. Stie de flota, Petrom, stie de tot ce misca in tara asta, a luat parte la tot, e constient de asta si trebuie sa-l momesti pentru a divulga ceva, nu maret dar oricum interesant. Astept peste zece ani sa-l vad la povesti cu 'chioru', sa ne povesteasca si nou de cele facute de ei si platite de noi.
Daca ii studiezi activitatea online poti sa juri ca e mai conectat decat toti la informatii, ce nu stim noi de fapt e ca, Nastase, probabil cel mai bun prim-ministru al tarisoarei noastre, acum un condamnat de rand, ce savarseste pedeapsa mica primita 'cadou', caci e mult prea destept sa fie prins cu fapte mari, cu adevaratele jafuri date, ne povesteste acum despre politica internationala si directiile ce trebuie sa le respecte Romania, ne transmite din inchisoare pentru ca e cel mai experimentat. Micii pucisti de acum nu stiu, fac prea multe greseli si probabil s-ar descurca mai bine colegii lui de puscarie. Puterea, cei ce ne conduc astazi, au nevoie de un puscarias cu poza 'bunicutei' la piept sa transmita zilnic idei si ganduri.
A terminat articolul de azi, merge sa mai ceara o tigara din pachetul galbejit, e multumit ca a mai trecut o zi, a mai spus o povestioara si lumea inca il mai asculta, se gandeste la un film cu el, dupa scenariul 'Alcatraz'.
Ia ultima tigara din pachet,
Trage un fum in piept,
Ne pacaleste zi de zi,
E bombonel doar, stii,
Orice ar face si oriunde s-ar duce,
De matusa Tamara nu ne zice.
marți, 18 septembrie 2012
Jurnal 18.09.2012
Scrisul imi merge perfect, ma afund in tastatura si ma enervez cand imi scapa un gand netiparit. Scriu despre diverse chestiuni cu care ma intersectez zilnic, ori ce observ la altii. Astazi mi-am dat seama ca in mileniul vitezei trebuie sa avem rabdare, multa rabdare, chibzuinta si migala in lungul drum spre implinirea viselor, spre realizare.
Mi-am inceput si un jurnal, separat de blog, vreau sa pun in el cate o pagina din viata mea, din trairile mele, sa scriu la cald si sa ma amuz apoi de ce prostii debitam acolo. Poate, cine stie, candva, cineva, intr-o perioada linistita din viata mea, in incercarea de a ma surprinde, ori sa imi rasplateasca nenumaratele mele gesturi de tandrete si iubine, jumatatea visului meu, sa-i vina unica idee pe care eu acum i-o implantez in subconstient, ideea de a-mi pune pe foaie subtire cu tipar gros, foaie mai galbejita de trecerea timpului si de fumul de tigara, imbratisate intre doua coperti groase, roase putin pe margine si legate cu ata, acolo sa se regaseasca jurnalul meu!
Mi-am inceput si un jurnal, separat de blog, vreau sa pun in el cate o pagina din viata mea, din trairile mele, sa scriu la cald si sa ma amuz apoi de ce prostii debitam acolo. Poate, cine stie, candva, cineva, intr-o perioada linistita din viata mea, in incercarea de a ma surprinde, ori sa imi rasplateasca nenumaratele mele gesturi de tandrete si iubine, jumatatea visului meu, sa-i vina unica idee pe care eu acum i-o implantez in subconstient, ideea de a-mi pune pe foaie subtire cu tipar gros, foaie mai galbejita de trecerea timpului si de fumul de tigara, imbratisate intre doua coperti groase, roase putin pe margine si legate cu ata, acolo sa se regaseasca jurnalul meu!
duminică, 9 septembrie 2012
Vine o zi..
Poate ca pacatuiesc, asa mi-a spus mama. Tata a iesit din camera spunand ca nu vrea sa stea la o astfel de discutie... caci inconjurat de unele evenimente nefericite din viata am tinut sa precizez cum mi-as vedea moartea si inmormantarea.
De ce nu? ai dreptul sa iti serbezi ziua cum doresti, sa iti cumperi ce mancare doresti, sa stai in ce casa vrei tu si sa te imbraci cum iti vine pe plac. De ce nu pot face si asta cum vreau eu?
Stiu ca e un eveniment trist, tocmai de aceea nu vreau ca lumea sa planga, vreau ca toti cei care imi vor fi alaturi sa zambeasca si sa se gandeasca la momentele frumoase in care ne-am intersectat ori la ce am facut impreuna, sa isi aminteasca ultimul sfat primit de la mine si poate sa invete ceva diin greseala mea. Nu vreau ca la priveghi persoanele dragi sa fie nevoite sa povesteasca orice tragica intamplare de-a mea, sa trebuiasca sa ascunda unele detalii ori sa fie atatea povesti cati povestitori sunt. Vreau ca la priveghi, la intrarea in capela sa fie pusa o poveste oficiala. Nu vreau coroane! Te rog mult, nu imi plac, pentru unii sunt o cheltuiala in plus, iar pentru altii o munca de a le cara dupa mine. Vreau sa fie una singura a familiei si cand vine vorba de familia, daca o va duce greu in lipsa mea, ajuta si tu cum poti, cum probabil te-am ajutat si eu pe tine cand ai avut nevoie. Nu stiu daca am alte doleante, dar daca mai gasesc o sa va spun.
Si daca tot vorbim de aceasta chestie tragica si neasteptata, imi vin in minte moduri prin care prin care se ajunge aici. Caci m-am gandit si la sinucidere, dar nu prea gasesc motive pentru care as face-o. Vreau doar sa imi sfarsiti suferinta daca sufar de vreo boala mentala grava care ma transforma intr-un animal ori o leguma, daca din motive de sanatate medicii trebuie sa ma cioparteasca. Mai bine ia ce a mai ramas bun din mine si doneaza la persoane ce mai pot fi salvate.
Nu e scrisoare de adio, dar ma gandesc acum la persoanele care din diferite motive nu mai sunt alaturi de noi. Ma intristeaza moartea si ma face rece, condamn moartea nu evenimentele care duc la ea.
ps acum nu sunt tare religios, cine stie cum voi fi atunci.. cel putin pe moment va rog sa ii spuneti preotului sa faca o slujba scurta
De ce nu? ai dreptul sa iti serbezi ziua cum doresti, sa iti cumperi ce mancare doresti, sa stai in ce casa vrei tu si sa te imbraci cum iti vine pe plac. De ce nu pot face si asta cum vreau eu?
Stiu ca e un eveniment trist, tocmai de aceea nu vreau ca lumea sa planga, vreau ca toti cei care imi vor fi alaturi sa zambeasca si sa se gandeasca la momentele frumoase in care ne-am intersectat ori la ce am facut impreuna, sa isi aminteasca ultimul sfat primit de la mine si poate sa invete ceva diin greseala mea. Nu vreau ca la priveghi persoanele dragi sa fie nevoite sa povesteasca orice tragica intamplare de-a mea, sa trebuiasca sa ascunda unele detalii ori sa fie atatea povesti cati povestitori sunt. Vreau ca la priveghi, la intrarea in capela sa fie pusa o poveste oficiala. Nu vreau coroane! Te rog mult, nu imi plac, pentru unii sunt o cheltuiala in plus, iar pentru altii o munca de a le cara dupa mine. Vreau sa fie una singura a familiei si cand vine vorba de familia, daca o va duce greu in lipsa mea, ajuta si tu cum poti, cum probabil te-am ajutat si eu pe tine cand ai avut nevoie. Nu stiu daca am alte doleante, dar daca mai gasesc o sa va spun.
Si daca tot vorbim de aceasta chestie tragica si neasteptata, imi vin in minte moduri prin care prin care se ajunge aici. Caci m-am gandit si la sinucidere, dar nu prea gasesc motive pentru care as face-o. Vreau doar sa imi sfarsiti suferinta daca sufar de vreo boala mentala grava care ma transforma intr-un animal ori o leguma, daca din motive de sanatate medicii trebuie sa ma cioparteasca. Mai bine ia ce a mai ramas bun din mine si doneaza la persoane ce mai pot fi salvate.
Nu e scrisoare de adio, dar ma gandesc acum la persoanele care din diferite motive nu mai sunt alaturi de noi. Ma intristeaza moartea si ma face rece, condamn moartea nu evenimentele care duc la ea.
ps acum nu sunt tare religios, cine stie cum voi fi atunci.. cel putin pe moment va rog sa ii spuneti preotului sa faca o slujba scurta
luni, 3 septembrie 2012
O cartela pierduta
Te trezesti de dimineata cu un telefon de la jumatatea ta, ii spusesesi de aseara sa te trezeasca (e mai placut sa te trezeasca o voce calda decat o alarma pe care o poti amana) ca ai treaba, nimic neobisnuit pana acum. Raspunzi si iti dai seama ca nu e o voce calda si placuta, ba chiar una nervoasa ce te anunta ca peste noapte ai uitat la ea acasa fostul tau numar de telefon si ca exact in acea noapte ai primit un mesaj scurt si la obiect: "visul frumos s-a terminat..".
Poate nu intelegi nimic dar pune-te in situatia urmatoare: ai o relatie frumoasa, dar in ultimele doua luni ai fost plecat din oras. Oricat ai incerca si orice ai face pentru o relatie la distanta ea mereu o sa fie 'a pain in the ass'.
Tocmai ai ajuns in oras, se termina perioada de relatie la distanta si primesti un mesaj foarte interpretabil, te imbraci urgent cu ce prinzi la mana si pleci sa rezolvi problema. Care problema nu o cunosti nici macar tu! Daca te simti cu musca pe caciula macar stii ca ai gresit cu ceva, dar cand nu ai facut nimic... nu stii nimic. Tot ce stii e ca numarul de la care ai primit mesaj se termina cu '675'. Nu e fosta prietena, dar ii dai un telefon sa verifici, o injuri pentru ce a facut chiar daca nici macar tu nu stii cine a facut asta. Dupa primul telefon aflii macar ca nu e ea si esti in ceata de tot. formezi terminatia numarului, singurul indiciu care il cunosti si agenda iti indica numarul unei persoane care stii ca te place sau macar te placea intr-o perioada. Dar de ce sa iti dea mesaj acum cand voi nu ati mai vorbit de un an? Oricum nu gasesti raspuns pentru ca acel numar e inchis.
Ajungi la destinatie mai disperat decat ai plecat de acasa, ai avut doua banuieli, te stii curat si inca nu ai aflat ce, de ce si de unde e mesajul. Esti pus in fata faptului implinit: trebuie sa explici ceva ce nici mar tu nu stii. E mai rau decat la scoala, esti la un examen oral cu dragostea, e un examen ce nu poti sa il pici!
Acum ai telefonul, vechiul tau numar, vezi si tu mesajul, apelezi numarul si surpriza!!! o voce necunoscuta a unei domane, doamna cu care nu esti politicos pentru ca ti-a stricat relatia, doamna care sigur are si ea probleme in viata conjugala de vreme ce trimite un astfel de mesaj, doar ca a gresit destinatia. Dupa ce vorbesti urat cu doamna, iubita ta sau fosta ta iubita iti spune ca a mai facut-o si ea proasta prin intermediul unui mesaj. Stai, incerci sa discuti cu persoana draga din fata ta, dar nu ai ce pentru ca iti intoarce spatele si pleaca. Suni pe cineva sa te ajute, cine stie mai bine viata decat parintele tau? Incearca si el sa salveze situatia prin replici de genu: "nu inseala"; "copil bun si sincer". Iti dai seama ca nu functioneaza..
Intre timp tu mai apelezi inca o data numarul necunoscut, aceeasi voce de doamna pe care nu o cunosti...sau o cunosti pentru ca se dovedeste a fi mama sefei mamei tale care te mai si cearta pentru ca ai vorbit urat. Da! cand ti-ai schimbat numerele de telefon ai pus cartele ta cea veche in telefonul de servici al mamei tale, iar ea pentru ca nu stie de schimbarea de cartele foloseste telefonul in interes de servici, doamna Rodica salveaza numarul de telefon ca fiind al mamei tale si luni dimineata, pentru ca are o problema in viata, ii trimite mamei tale un mesaj "visul frumos s-a terminat". Numarul nu e al mamei tale, ci al tau, telefonul nu e la tine, ci e la prietena ta...
Eu pe cine telefonez?
Poate nu intelegi nimic dar pune-te in situatia urmatoare: ai o relatie frumoasa, dar in ultimele doua luni ai fost plecat din oras. Oricat ai incerca si orice ai face pentru o relatie la distanta ea mereu o sa fie 'a pain in the ass'.
Tocmai ai ajuns in oras, se termina perioada de relatie la distanta si primesti un mesaj foarte interpretabil, te imbraci urgent cu ce prinzi la mana si pleci sa rezolvi problema. Care problema nu o cunosti nici macar tu! Daca te simti cu musca pe caciula macar stii ca ai gresit cu ceva, dar cand nu ai facut nimic... nu stii nimic. Tot ce stii e ca numarul de la care ai primit mesaj se termina cu '675'. Nu e fosta prietena, dar ii dai un telefon sa verifici, o injuri pentru ce a facut chiar daca nici macar tu nu stii cine a facut asta. Dupa primul telefon aflii macar ca nu e ea si esti in ceata de tot. formezi terminatia numarului, singurul indiciu care il cunosti si agenda iti indica numarul unei persoane care stii ca te place sau macar te placea intr-o perioada. Dar de ce sa iti dea mesaj acum cand voi nu ati mai vorbit de un an? Oricum nu gasesti raspuns pentru ca acel numar e inchis.
Ajungi la destinatie mai disperat decat ai plecat de acasa, ai avut doua banuieli, te stii curat si inca nu ai aflat ce, de ce si de unde e mesajul. Esti pus in fata faptului implinit: trebuie sa explici ceva ce nici mar tu nu stii. E mai rau decat la scoala, esti la un examen oral cu dragostea, e un examen ce nu poti sa il pici!
Acum ai telefonul, vechiul tau numar, vezi si tu mesajul, apelezi numarul si surpriza!!! o voce necunoscuta a unei domane, doamna cu care nu esti politicos pentru ca ti-a stricat relatia, doamna care sigur are si ea probleme in viata conjugala de vreme ce trimite un astfel de mesaj, doar ca a gresit destinatia. Dupa ce vorbesti urat cu doamna, iubita ta sau fosta ta iubita iti spune ca a mai facut-o si ea proasta prin intermediul unui mesaj. Stai, incerci sa discuti cu persoana draga din fata ta, dar nu ai ce pentru ca iti intoarce spatele si pleaca. Suni pe cineva sa te ajute, cine stie mai bine viata decat parintele tau? Incearca si el sa salveze situatia prin replici de genu: "nu inseala"; "copil bun si sincer". Iti dai seama ca nu functioneaza..
Intre timp tu mai apelezi inca o data numarul necunoscut, aceeasi voce de doamna pe care nu o cunosti...sau o cunosti pentru ca se dovedeste a fi mama sefei mamei tale care te mai si cearta pentru ca ai vorbit urat. Da! cand ti-ai schimbat numerele de telefon ai pus cartele ta cea veche in telefonul de servici al mamei tale, iar ea pentru ca nu stie de schimbarea de cartele foloseste telefonul in interes de servici, doamna Rodica salveaza numarul de telefon ca fiind al mamei tale si luni dimineata, pentru ca are o problema in viata, ii trimite mamei tale un mesaj "visul frumos s-a terminat". Numarul nu e al mamei tale, ci al tau, telefonul nu e la tine, ci e la prietena ta...
Eu pe cine telefonez?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)