marți, 22 noiembrie 2011

Mereu, vine si ziua aceea


Nu ma intreaba de ce am ajuns tarziu acasa, nu se supara ca ii stric dupa-amiezile de duminica cu o plimbare. Ma iubeste neconditionat. Era camaradul meu cand nu vroiam sa stau cu lumea rea, ma alina cand eram suparat ori trist ori de eram certat cu prietena.

Sarea pe mine sa ma pupe chiar daca abia ii aruncam o privire … de fapt mai ales atunci … pentru ca stia ca e ceva in neregula cu mine…..

Cineva zicea ca numai un om bun poate avea un caine. Eu zic ca un om, fie bun sau rau, devine mai bun daca are un caine.

Max, un Labrador frumos, pieptos, blanos, vanjos, capos, catelul meu de opt ani de zile, m-a schimbat. Era ca si copilul meu, era fratele meu(era copilul si-alor mei) era parintele meu, caci il iubise si bunicu. Ma gandesc ce face, cum se simte, daca si lui ii e dor de mine, caci eu, plang cum nu am plans de ani de zile.

Ma astepta intotdeauna acasa si daca nu dadea din coada in fata portii, il vedeam venind galop, ca Harap-Alb. Manca tot ceea ce ii dadeam fara sa faca mofturi si nu, nu ma judeca pentru nimic, nu imi reprosa ca nu i-am acordat suficienta atentie, nici nu ma pedepsea ca nu i-am stat cu orele alaturi.

A fost o zi in care... defapt atatea zile...

Odihneaste-te in pace, Max!
ps poaze cu el aici http://tinyurl.com/MAXcainelemeu

6 comentarii:

  1. Mihai m-ai facut sa plang :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Si pe mine... :((...dar sunt sigura ca exista si un Rai al cateilor si mai ales al celor ca el..Odhneasca-se-n pace!

    RăspundețiȘtergere
  3. trist..:( imi pare rau ..si eu amm trecut prin asta ..:(

    RăspundețiȘtergere
  4. trist...numa ce duminica l-am vazut cand am fost la tine dupa pachet si era tare energic si acuma nu pot sa cred ca nu mai ii :(

    RăspundețiȘtergere
  5. :( Odhneasca-se-n pace Max !!! o sa fie dor de tine,chit ca te vedem foarte rar :(

    RăspundețiȘtergere
  6. salu..

    mi-a spus mama ta ca ai scris pe blog atunci cand l-ati adormit pe Max.nu am citit atunci... acum, dupa ce l-am adormit pe Nerolica, dalmatianul nostru, printre plansete, cu sufletul ravasit, am citit si iti spun ca pt mine, oamenii se impart in doua categorii - cei care au caine si cei care nu au...
    toti apropiatii mei au caine.. nu cred ca i-am ales dupa acest criteriu, nsa, afland ca au caine, au avut mult mai mlte sanse sa imi devina prieteni.
    sunt foarte trista. nu am aflat in viata mea de 32 , o fiinta mai cuminte, mai dulce si cu mai multe buline decat Nero. L-am primit cand eram in liceu.. cand locuiam la Alba Iulia, cand eram o familie intreaga, normala, fericita.
    acum sunem mai putini..si mult mai singuri.

    Max.. cel mai simpatic caine care se legana singur in hinta din curte.

    Nero.. Bulinele tale raman amprentate pe mine.

    salu

    RăspundețiȘtergere