Patinaj artistic 3

   Cand patinezi esti singur, esti tu cu gandurile tale, esti nemarginit, nu te limiteaza o tusa, un fileu, un chenar in care trebuie sa te incadrezi si nu te fluiera arbitrii, primesti doar nota la fimal si esti ghidat de uralele publicului. E pictura libera, iti pictezi propriul tablou si ai intraga lume la dispozitie. Nu ai orizonturi si depinde doar de tine cat de artistic o faci, inventeaza ceva nou, deschide-te si-nchide=te, fa o pirueta. Poti patina fara patine, asta e secretul, farmecul, mersul tau e patinatul de zi cu zi si ramane la latitudinea ta incotro te indrepti. E sportul care nu depinde de sezon, de vremea de afara sau de publicul din jur, esti tu si faptele tale determinate de ganduri.
   Inchide ochii si imagineaza-te! Simti cum plutesti si te inalti catre puritate, cum nu ai limite. Asta e sansa ta, nu te lasa, nu te opri decat daca doresti sa iei pe cineva cu tine, sa faceti totul ca pereche, sa formati un cuplu de dans splendid. Zboara din gand in gand, tot mai sus, impins de la spate de dorinte si obiective, apoi din cand in cand poposeste pe un nor sa admiri privelistea, sa va admirati reusitele, dupa care pleaca iar la drum.
   Patineaza cu gratie, cu eleganta si stil, esti unic! Patineaza!

Culcuș

   Stau si ma gandesc cum marimea patului este invers proportionala cu numarul apropiatilor si direct proportional cu patura sociala cu care ne acoperim!

   Astfel avem:

• copii ce se odihnesc linistiti si fara grija zilei de maine intr-un pat de pana la 90 cm latime;
• bunici ce dorm nemiscati intr-un pat vechi, care cunosc o lume intreaga ce se stinge usor la fel cum se rup arcurile saltelei;
• cei crescuti la bloc, cei care dorm in canapeaua pe care isi primesc musafirii, ei te primesc direct in patul lor, chiar de esti incaltat;
• cei ce dorm in paturi mari de care nu au timp sa se bucure, fiind prea macinati de cum sa isi mai achizitioneze inca o saltea, inca un pat, inca un dormitor si inca o casa;

   Si de aici putem trage multe concluzii: caramida de baza fiind ca nu trebuie sa iti pui copilul intr-un pat prea mare, mai de graba sa pice din el decat sa se lafaie; daca ai prea multi prieteni, nu-i mai invita incaltati in culcusul tau; cu cat e mai mare patul, cu atat pierzi mai mult timp ocolindu-l.

   Am incaput sa dormim pe pietre, in natura, in pesteri, apoi am stagnat destul de mult la saci de paie. Am evoluat rapid de la ata si alte materiale textile la arcuri, spume, perne de apa si aer, ca maine-poimaine sa dormim iarasi in natura,

   Oricum pana la urma toti dormim la margine.

Nevinovata

   Feminitatea ta stă-n ceea ce faci, în gesturi şi mişcări, în zâmbet şi felul în care îţi dai părul la o parte, galant, scotând în evidenţa fina linie a gâtului tău.

   Gentilitatea ta o desenezi, cu mâna fină, cu gesturile şi cu tandreţea ei, cum îţi laşi capul pe spate sau într-o parte şi mă priveşti, ai un surâs aparte.
   Gingăşia ta stă în gropiţe, chiar de nu le ai, zâmbetul tău le face mereu. E dată de felul cum te ruşinezi, cum te înroşeşti şi-ţi strângi mâinile la piept ca o virgină ruşinată.
   Bărbăţia ta, căci ai şi bărbaăţie, se evidenţiază subtil când chiar de este greu şi ai la cine cere ajutorul, te străduieşti singurică să strângi un surub, să închizi o uşa greoaie sau ai puterea de a nu te durea în cot de împrejurări, de imagine, de detalii şi aspecte.
   Bunătatea ta nu stă în faptele tale, ci în ce sunt dispuşi cei apropiați să facă pentru tine, iar când în fața ta bărbatul iși aruncă haina doar ca tu sa nu pășești cu glezna de migală în apa rece din baltă după ploaie, atunci feminitatea și bunătatea ta sunt răsplătite.
   Să te ascunzi când plângi! Și frumusețea ți-o ascunde! Cel ce merită să aibe parte de ea, trebuie să se chinuie să le vadă, să aiba spirit de observație, să fie iscusit, să te cerceteze.
   De ești așa, ești vinovată! Vinovată de tot ce e frumos și bun, iar de restul ești mereu scuzată...nevinovată!

Simfonia gandirii

   Cand sunt dezamagit ma deschid, mintea imi analizeaza faptele mele si ale celor din jur, ale celor apropiati. Este un lucru absolut firesc si bun, sanatos, curat, o chestie care te curata si te aduce pe drumul cel bun, te purifica si te dezmeticeste, dar in acelasi timp iti sugruma inima. Cand esti dezamagit e extraordinar de greu sa pui suflet, sa te daruiesti si sa ajungi sa iubesti. Inima-ti e subjugata de minte care oricat de rationala ar fii in acel moment incearca si de cele mai multe ori reuseste sa te pacaleasca, sa te minta.
   Acelasi lucru il face si sufletul, te dulmeca si te maseaza cu o poveste de nedescris, te imbalsameaza cu gesturi fine pana uiti sa gandesti, sa vezi unele lucruri rational, sa te desprinzi uneori de privirea persoanelor dragi.
Cea mai buna cale e cea dintre cele doua, sa fii mereu atent la ce inghiti, la ce accepti si digeri, iar daca nu poti face asta, imparte-ti timpul in doua: astazi percepi cu sufletul si maine cu mintea!
   Ieri am gandit cu inima, astazi mi-am pus creierul la contributie. Mi-ar placea sa percep lucrurile cu ambele membre, dar nu pot, asa ca le alternez!
   Si daca esti barbat, cel mai gresit e sa gandesti cu sula!

Marea nu e mare, Marea e simbol!

(poză de Magda Neicu)

   Marea nu înseamnă mare, nu înseamna apă, plajă, nisip, alge, vânt și pescăruși, răsărit și apus. Marea e un simbol! Mitul mării ce iți prezinta libertatea, iți prezinta lumea fără orizonturi în care nebunul din tine poate înota. Marea e pură, acolo te dezbraci si devi unul cu natura la fel ca la munte, te îngropi în nisip după care te îngropi în mare. E locul unde poți sa stai liniștit și să citești o carte sau să te eliberezi de orice energie și constrangere, să te dezlantui.
   Să iți duci corpul la mare e exact cu ți-ai duce câinele la pădure! Acolo poți să îi dai drumul din lesa, el poate lătra cât îl țin plămânii, poate săpa, poate sării, poate fugii sau poate pur si simplu să stea liniștit la marginea pădurii și să privească adanc în ea, să-i fie frică să se dezlanțuie, să-i fie frică de nemărginit și necunoscut, de libertate, de propria-i nebunie. Sau poate doar lenes, adulmecă răcoarea.
   Du-ți corpul la mare si lasă-l liber, lasă-l să zburde!

   Cati din tinerii din zilele noastre merg la biserica? Cati dintre cei ortodoxi vor mai merge? Si nu merg pentru ca nu vor sa creaca sau pentru ca nu le-ar placea, ci pentru ca e nevoie ca biserica sa se deschida si sa se modernizeze pentru a reusi sa aduca noi pacatosi care sa se deschida, sa se vindece, sa se roage si sa fie intr-un final o comunitate.
   Un loc care te atrage trebuie sa te bine-dispuna, iar acum, acest cult pe tineri ii intristeaza. Toata lumea se plange, toata lumea se vaita, toata lumea intinde mana sa pice ceva de sus in loc caute un sfat, o rezolvare, o consiliere a micilor probleme si o vorba buna care sa ne ghideze pe viitor.
   Biserica ortodoxa de astazi incurajeaza invidea intre credinciosi, cine merge saptamanal se bate pe scaune, unii se bucura cand alti veterani mor si apuca ei un loc mai in fata, in timp ce tanarul ce trebuie sa cotizeze nu intelege mare lucru din predicile spuse de parinte si simte priviri bolnavicioase de la ce mai trecuti de 40 de ani.
   La biserica trebuie sa gasesti intelegere, nu strictete, trebuie sa cauti indrumare, nu sa primesti ceva, trebuie sa te vindeci prin vorba buna si nu sa te incarci cu mai mult scepticism cu privire la viata.
   De ce biserica are usile inchise in timpul slujbelor? De ce nu lasa credinciosii sa discute intre ei? De ce nu ii organizeaza in categorii de varste sau grupuri cu probleme similare, iar consilierea sa sa fie mai aproape de nevoile lor.
   Cand eram mai mic, am avut placerea sa merg in strainatate la un cult religios (ceva deviatie de la catolicism) si in timpul slujbei pentru tineri, pe langa faptul ca am avut ocazia sa invat niste jocuri frumoase de grup, la final pastorul ne-a tinut o predica din viata lui personala care m-a facut sa plang, ii vedeam pe parintii mei in locul acelui pastor in aceeasi poveste care m-a facut sa ma deschid fata de parinti cu timpul. Mi-a placut si probabil as mai incerca daca nu plecam atat de pornit pe acest drum ateist in care sunt suspicios ca biserica e doar o afacere care oricum nu ma atrage.
ps nu vreau sa intru in detaliile financiare ale cultelor noastre, cum nu platesc impozite, cum primesc sponsorizari de la toata lumea, cum santajeaza persoane importante si cum deschid firme de taxi si rent a car.

Arata-te!

   Ce rost are sa-ti pui o masca daca ea nu te incape, ori iti e prea mare, ori nu ti se potriveste? Doar nu e bal mascat sa umblii deghizat. Doar nu e halloween-ul fericirii unde trebuie sa impresionezi pe toata lumea cu o infatisare sperietor de frumoasa, zambitoare, primitoare, de buna dispozitie, care emana bunastare.
   Ma jeneaza ceva, desi cred ca imi merge bine nu pot sa imi atasez zambetul, simt cum ochii ma tradeaza si de ce as vrea sa arat bine in exterior daca in interior ceva nu se potriveste? Eu nici cu o rana de la papuc nu pot sa merg mai departe, prefer sa merg descult sau sa ma opresc decat sa port cu durere papucii cei frumosi.
   Nu-ti fie frica, nu o sa te blameze nimeni ca nu te conformezi vremii, modei, starii de spirit. Deloc, ba chiar o sa incerce in zadar sa te ajute, nu o sa reuseasca, gestul conteaza insa.
   Daca aparentele inseala de cele mai multe ori, nu iti e cumva teama sa te pacalesti singur/a? Nu crezi ca asa cum incerci tu sa pacalesti pe altii, vei fi pacalit/a la randul tau? Astazi daca minti lumea, lumea o sa te minta si o sa te dezamageasca inzecit maine-poimaine.
   Aparentele trebuie sa imbrace perfect esenta, totul sa fie la fix, ca turnat, iar cun esenta respira, aparenta sa faca cute, sa se observe la exterior ce se intampla in interior. Infatisarea nu o sa schimbe niciodata starea ta, totul se intampla invers.
   Desculta-te, dezbraca-te, arunca-ti palaria, nu incuraja si tu purtarea mastilor ce nu se potrivesc, caci altfel, in fond, esti doar un cocalar dezgustator.