Nu mai văd rostul nervilor în trafic.
La lucru degeaba mă zbat, nu poate urni un simplu angajat o multinațională care funcționează ca toate multinaționalele: cu frâna de mână trasă.
La burgerie nu mai doresc să mă implic prea tare, se creează certuri ce nu fac bine prieteniei noastre și am ales prietenia și înțelegerea în locul certurilor de afaceri.
Nici de petrecut și băut nu mai prea pot, vârsta și lipsa de mișcare de până acum își cam fac simțită prezența asupra corpului meu.
Iar acasă.. Acasă nu mai pot să fac și nimic și totodată sunt liber să mă dau pe ce partea a patului doresc, pentru că am rămas singur în el :(.
