Chapter 26 year 2015

Primul faliment, viata mă vrea deja prea serios și se pare că încă nu sunt, cine știi dacă voi fi..
Dacă ar fi să rezum acest an cred că cel mai potrivit ar fi să îl numesc 'primul an în care m-am trezit zilnic să merg la muncă'. Cum e sa lucrez chiar și intre Crăciun și revelion, unde sunt vacantele alea de iarnă de trei săptămâni?!
Am devenit mai bun, mai pașnic, nu știu dacă e drumul cel bun dar mai continuam puțin în direcția asta.
Nu mi-a plăcut niciodată școală, însă simt nevoia să învăț ceva nou asa că încerc un master în mobilitate urbană. Ma voi muta pentru câțiva ani la București, sper să nu o iau razna :)
Cred că 2015 a fost preludiul pentru ce urmează!

Halucinații

Ma arde soarele cum le-aș arde pe zdrențele de la Capatos
Cu patos
Sa se roage măicuțe topless la mine ca la Boca
Și niște coca
Ca nu merg la Untold nici dacă-i moca
Sunt loca
Stau afara-n picioare, transpirat și plin de chef
Da's sef
Undeva la mare întinși ca niște izmene Ș-o  bere
Inviere
Iubita frumoasa cu sânul gol și-l dezgust, placere
Baliverne

26

Nu știu ce am realizat în ultimu' an
Am făcut ş-am cheltuit ultimu' ban
Planu e să nu-mi fac nici un plan
Schimbările le văd în bine de la an la an
Serios ca la patruzeci
Responsabil ca la şaişpe'
Bărbos încă de la douăşpatru
Liber ca la cinşcinci
Pentru tata încă-s mic şi prost
Pentru mama nimic nu mai are rost
Am lăsat ușa deschisă peste tot pe unde-am fost
Nu regret nimic, indiferent de cost

Am incercat ceva, dar nu m-am straduit

Ş-uite asa primul faliment a venit

Încep să dau din coate, până acuma numa' le-am ascutit

Gânduri în miez de noapte

Faci ce vrei, te dai jos pe ce parte a patului doreşti, mănânci ce te taie capul, mergi oricunde ţi se năzare, nu te trezeşte nimeni şi nu te trimite nimeni la culcare, pui ce condimente vrei în mâncare, faci ce doreşti cu banii şi-i arunci încotro doreşti.
Apeşi pedala până la fund, fără riscul de a ruina vreo viaţă, nu dictează nimeni melodiile. Nu-ţi faci planuri, spontaneitatea dictează. Şi cel mai clar e că niciodată la baie nu e ocupat. Te beşeşti şi râgâi, înjuri şi scuipi, iar de la baie când ieşi nu te ascunzi în prosop. Nu apţepti după nimeni, nu trage nimeni de tine. Nu dezamăgeşti, nimeni nu te necăjeşte.
Ce-i asta? Libertate sau singurătate?

Asta-i viaţa!

   Să vii de la lucru prăfuit ca din moară, ars de soare de nu te vezi la umbră, negru ca tăciunele cum spunea bunica, dai o fugă prin piaţă să iei roşii d'alea bune, mari şi zemoase de-ţi umplu gura de savuare, iei un buchet de flori de câmp pentru ea (oricine ar fi ea) şi pleci agale spre casă.
   Nu-i asta împlinire de om simplu?! Să te lovească puhoiul de căldură din casă, arunci totul de pe tine şi te leşini sub apa rece de la duş, de parcă ai descoperit un izvor.
   Ud, invelit neglijent cu un prosop, aşezi bunatăţile pe masă: roşii, castraveţi, cascaval de casă afumat cu esenţa de lemn de cireş, şuncă de casă făcută în afumătoarea nouă a tatei şi pâine caldă de la stat în soare. Mai nişte sare'n bucate' şi aia-i povestea!

   Da' salaru-i mic ori întârziat şi pielea doare de la muncă, în piaţă până şi cea mai schizofrenică băbuţă are legume tot cu îngrăsăminte şi soi importat de la turci. Sub duş îţi aminteşti de datoria de la întreţinere şi când mănânci vezi că iar trebuie şters praful. Iar florile sunt, da' ea nu-i! Asta-i viaţa!

Deva

'La cal' îi fain, e plin de porumbei
Te uiți pe jos că's numai răhăței
E plin de lume, da'i bătrână
Tineretul din casă doar îngâna
Sus pe deal avem și o cetate, frate
Se lucrează la ea de o eternitate
O iei pe jos, pas  cu  pas și stop!
Ai semafor la fiecare colț de bloc
Da'i mai safe decât cu mașina, sa știi
E plin de gropi și speedbump-eri
Natura de jur-imprejur, ca la sat
Ai ce face, când te ridici din pat
Numa' noaptea-i pustiu, zici că-i blestemat

Vera

Duminică seara, în vârful blocului

Caut telefonul la lumina focului 

Aprind o țigară, dependenţa jocului

Zâmbesc şi-n rest e tăcere

N-am baterie, mai trebe' o bere

Tot ce fac, fac din plăcere

Se face târziu şi totu-i pustiu

Îmi place aici, aici mă simt viu

Realitatea e sumbră, traim în sicriu

Vorbesc cu o fată, o bere şi stele

Mai trag un fum din visele mele

Realitate

Şi-n viaţă mai calci strâmb,

Greşeşti mergând,

Nu faci nimic stând,

Oricum murim pe rând!

Doar la bani te sare omu din rând,

Vrea pace, frate!

Când are de toate,

Da' când se moare de la rate,

Toată lumea dă din coate,

S'arate ce poate.

Sau când caşcavalu'i pe terminate,

Mă sinucid cu sinceritate,

Minciuna are centură neagră la karate.

Sa faci totu frumos cu glazură de marţipan,

Da' conţinutu gros tre' să fie pe primu plan,

Să fie îmbrăcat bine poate orice bălan,

Ceas de firmă şi bmw ultimu an,

N-ai fost atent ş-ai luat ţeapa, golan.

Lumea-i nebună, nu-i bună,

Numai la rele ea se adună,

Şi nu-s pesimist, sunt realist,

Peisaju este sumbru, orizontu şi mai trist.

Şi dai de ochii ei

Strivit, te simţi cum piei

Te clatini doborât de privire

Te uiţi ca prostu în neştire

Cu o'ncleştare adâncă te-a sugrumat

Dacă ai putea scoate un sunet, ce păcat

Că jocul a'nceput, dar de mult el e jucat

Fetiţa cu privirea te-a îmbătat

Faci niste feţe când eşti fată-n faţă

Vrei să pui stop, da n-ai cum pe gheaţă

Dă din sprânceană şi învaţă

Cum din priviri se agaţă

Ai prins curaj, eşti inspirat

Orice dai va fi o dumă de căcat

Ea râde, crezi că a picat

Eşti fătălău, te-a înhăţat!

Ochiul necunoscut