Marea nu e mare, Marea e simbol!

(poză de Magda Neicu)

   Marea nu înseamnă mare, nu înseamna apă, plajă, nisip, alge, vânt și pescăruși, răsărit și apus. Marea e un simbol! Mitul mării ce iți prezinta libertatea, iți prezinta lumea fără orizonturi în care nebunul din tine poate înota. Marea e pură, acolo te dezbraci si devi unul cu natura la fel ca la munte, te îngropi în nisip după care te îngropi în mare. E locul unde poți sa stai liniștit și să citești o carte sau să te eliberezi de orice energie și constrangere, să te dezlantui.
   Să iți duci corpul la mare e exact cu ți-ai duce câinele la pădure! Acolo poți să îi dai drumul din lesa, el poate lătra cât îl țin plămânii, poate săpa, poate sării, poate fugii sau poate pur si simplu să stea liniștit la marginea pădurii și să privească adanc în ea, să-i fie frică să se dezlanțuie, să-i fie frică de nemărginit și necunoscut, de libertate, de propria-i nebunie. Sau poate doar lenes, adulmecă răcoarea.
   Du-ți corpul la mare si lasă-l liber, lasă-l să zburde!

   Cati din tinerii din zilele noastre merg la biserica? Cati dintre cei ortodoxi vor mai merge? Si nu merg pentru ca nu vor sa creaca sau pentru ca nu le-ar placea, ci pentru ca e nevoie ca biserica sa se deschida si sa se modernizeze pentru a reusi sa aduca noi pacatosi care sa se deschida, sa se vindece, sa se roage si sa fie intr-un final o comunitate.
   Un loc care te atrage trebuie sa te bine-dispuna, iar acum, acest cult pe tineri ii intristeaza. Toata lumea se plange, toata lumea se vaita, toata lumea intinde mana sa pice ceva de sus in loc caute un sfat, o rezolvare, o consiliere a micilor probleme si o vorba buna care sa ne ghideze pe viitor.
   Biserica ortodoxa de astazi incurajeaza invidea intre credinciosi, cine merge saptamanal se bate pe scaune, unii se bucura cand alti veterani mor si apuca ei un loc mai in fata, in timp ce tanarul ce trebuie sa cotizeze nu intelege mare lucru din predicile spuse de parinte si simte priviri bolnavicioase de la ce mai trecuti de 40 de ani.
   La biserica trebuie sa gasesti intelegere, nu strictete, trebuie sa cauti indrumare, nu sa primesti ceva, trebuie sa te vindeci prin vorba buna si nu sa te incarci cu mai mult scepticism cu privire la viata.
   De ce biserica are usile inchise in timpul slujbelor? De ce nu lasa credinciosii sa discute intre ei? De ce nu ii organizeaza in categorii de varste sau grupuri cu probleme similare, iar consilierea sa sa fie mai aproape de nevoile lor.
   Cand eram mai mic, am avut placerea sa merg in strainatate la un cult religios (ceva deviatie de la catolicism) si in timpul slujbei pentru tineri, pe langa faptul ca am avut ocazia sa invat niste jocuri frumoase de grup, la final pastorul ne-a tinut o predica din viata lui personala care m-a facut sa plang, ii vedeam pe parintii mei in locul acelui pastor in aceeasi poveste care m-a facut sa ma deschid fata de parinti cu timpul. Mi-a placut si probabil as mai incerca daca nu plecam atat de pornit pe acest drum ateist in care sunt suspicios ca biserica e doar o afacere care oricum nu ma atrage.
ps nu vreau sa intru in detaliile financiare ale cultelor noastre, cum nu platesc impozite, cum primesc sponsorizari de la toata lumea, cum santajeaza persoane importante si cum deschid firme de taxi si rent a car.

Arata-te!

   Ce rost are sa-ti pui o masca daca ea nu te incape, ori iti e prea mare, ori nu ti se potriveste? Doar nu e bal mascat sa umblii deghizat. Doar nu e halloween-ul fericirii unde trebuie sa impresionezi pe toata lumea cu o infatisare sperietor de frumoasa, zambitoare, primitoare, de buna dispozitie, care emana bunastare.
   Ma jeneaza ceva, desi cred ca imi merge bine nu pot sa imi atasez zambetul, simt cum ochii ma tradeaza si de ce as vrea sa arat bine in exterior daca in interior ceva nu se potriveste? Eu nici cu o rana de la papuc nu pot sa merg mai departe, prefer sa merg descult sau sa ma opresc decat sa port cu durere papucii cei frumosi.
   Nu-ti fie frica, nu o sa te blameze nimeni ca nu te conformezi vremii, modei, starii de spirit. Deloc, ba chiar o sa incerce in zadar sa te ajute, nu o sa reuseasca, gestul conteaza insa.
   Daca aparentele inseala de cele mai multe ori, nu iti e cumva teama sa te pacalesti singur/a? Nu crezi ca asa cum incerci tu sa pacalesti pe altii, vei fi pacalit/a la randul tau? Astazi daca minti lumea, lumea o sa te minta si o sa te dezamageasca inzecit maine-poimaine.
   Aparentele trebuie sa imbrace perfect esenta, totul sa fie la fix, ca turnat, iar cun esenta respira, aparenta sa faca cute, sa se observe la exterior ce se intampla in interior. Infatisarea nu o sa schimbe niciodata starea ta, totul se intampla invers.
   Desculta-te, dezbraca-te, arunca-ti palaria, nu incuraja si tu purtarea mastilor ce nu se potrivesc, caci altfel, in fond, esti doar un cocalar dezgustator.

Priveste viitorul prin trecut

   Viata este reprezentata de evenimente, iar fiecare eveniment are povestea lui. De multe ori nu stim cum sa privim spre viitor, dar trecutul ne poate ajuta. Uita-te in trecutul tau, uita-te la povestile tale de cand erai mic si pana ieri. Nu vei spune cat de mult ai muncit si poate nici ca sareai in elastic cand erai mic/a, nu te vei gandii la ce pix colorat ai primit.
   Provin dintr-un oras relativ mic, in care toata lumea se cunoste cu toata lumea, iar in vacante cand merg acasa si ma intalnesc cu vechi amici cu care depan amintiri si pana astazi nu am observat, dar ce am facut acum 10 ani se repeta sub o forma sau alta chiar daca am crescut si m-am schimbat. Cand eram mic, desi aveam bani, mergeam la negustorii de lubenita si ceream ''lubenita refuzata'' (cele incercate si necumparate) pe care le primeam mai tot timpul pe gratis si mergeam in spatele blocului, le spargeam de genunchi si infulecam din ele. Poate sunt copil, insa cu prima ocazie cand voi vedea lubenita voi face axect acelasi lucru, l-am facut si anul trecut chiar.
   Si imi place sa povestesc intamplarea asta, nu stiu cum ma defineste, cum ma catalogheaza, insa e bine sa te gandesti ce momente din trecut le povestesti cu cea mai mare placere, ele te vor ajuta sa privesti spre viitor!
   Imi aduc aminte ca mi-am mintit parintii intr-o zi din copilarie ca merg sa mananc in oras, dar in loc sa fac asta am luat banii de mancare si mi-am cumparat tigari si suc. Cand ai mei au aflat, mama mi-a spus o intamplare din copilaria ei, cum obisnuia sa minta ma merge la bibilioteca, iar ea se vedea cu un baiat in parcul din apropierea casei. Cum au aflat parintii? Au observat ca pe talpile papucilor mamei mele era un fel de zgura ce se gasea doar pe aleile din parc! Revenind in ziua de azi, imi pare bine ca nu am mers sa mananc in oras, caci daca mergeam nu auzeam mica nazbatie a mamei mele, din ea am invatat ca trebuie mereu sa privesc micile detalii, sunt importante, esentiale si mereu schimba totul!
   Invatam din greseli? Cu siguranta invatam din tot ce am facut pana in prezent, trebuie doar sa privim in trecut la ce am facut bine si ce am facut rau, timpul scurs de atunci ne arata daca am luat deciziile potrivite.

Zambetul ei

   Iubesc dimineata cand isi ascunde frumusetea in perna, astazi e virgina, iar eu o privesc cu intaietate, o dezvirginez din priviri si cu saruturi. E calda, arde, are o textura fina de budinca si un gust deosebit. Mirosul ei imi aduce aminte de zilele frumoase, fara griji si oricat ar fi ziua de grea, voi simti in fiecare clipa cum imi saruta lobul urechii.
   As sta aici sa o privesc cum se imbraca, as sta aici in si langa ea, as sta aici bolnav de frumusetea ei, as sta mereu aici si doar cearceaful sa mai plece. Si m-as muta cu tot cu ea in bucatarie, sa-i zaresc in graba picioarele-i delicate, cum sta ea cocostarc si cum mananca, cum o servesc cu un sarut dragut, cu buzele ei senzuale servesc un suc de portocale. Nu-mi place ca fumam si totusi e o placere deosebita cum ea se ghemuieste, cum o-nconjor cu ale mele brate si ii aprind tigara. Fara ganduri ea frumeaza, fara ganduri o sarut, fara ganduri ne imbratisam, in timp ce fara ganduri ii mangai a sa piele. Si totusi ganduri noi avem, avem o pofta fara margini, unul pe celalalt, iar tricoul alb cel labartat usor coboara de pe umar.
   Totul e moale, totul e alb, privirea ei ne coloreaza. Si zambetul divin ce azi, mai usor decat ieri si mai greu decat maine, trebuie sa il ridic, sa-l tin in brate si sa-l car, astazi mai urat ca maine, dar mai frumos ca ieri si ca alaltaieri.
   Dar lumea e marginita, avem cu totii orizont, avem de lucru toti, iar clipele frumoase le pretuim putin cand sunt, le ducem dorul cand nu sunt.

Fara scuze

   Suntem plini de scuze, suntem un amalgam de iertari si de motive pentru care am fost incapabili de ceva. Noi barbatii ne aflam mereu in criza de ceva, de bani, de timp, de idei, ori n-am avut la cine cere sfaturi.
   Sunt atatea zile importante pentru ele de care pe noi ne doare'n cot. Si ne chinuim enorm sa aratam un martisor de 1 martie, o floare de 8 martie si o masa la restaurant de ziua indragostitilor. Suntem falsi, iar eu personal am observat ca sunt patetic.
   Mai bine am surprinde, mai bine am lua un sort de bucatarie asortat ochilor ei, mai bine i-am face un masaj in talpa cu o crema frumos parfumata pe care tocmai am cumparat-o. Mai bine am pregati o masa decat sa ne inghesuim in mirosul de bucatarie al unui restaurant. De cand n-am mai scris o scrisoare? Sau am scris vreo data?
   Personal am stabilit un mic cod. Nu exista 1 si 8 martie pentru ca respect femeia care-mi e femeie in fiecare zi, mai ales noaptea. Si nu sarbatoresc ziua indragostitilor. Renunt la scuze, renunt la gestul fortat, prefer sa il fac cand stabilesc eu, cand simt nevoia, cand ii simt nevoia!
   Mai e vreo sarbatoare? Perfect, in avans astazi te voi rasfata cu un masaj cu ulei..

Parintii si trezirea

   Parintii se pricep cel mai bine la stresat. Cum te streseaza, te moralizeaza si te zguduie un parinte nu o face nimeni! :))

   Imi amintesc de tata cum ma trezea, o mai face si acum rare ori. Intra in camera val-vartej, ridica jaluzelele cu putere si canta: SCOALA-TE SCOALA-TE, PUTUROSULE! Iar eu replicam plapand: nu ma scol, nu ma scol, ca mai vreau sa dorm. Apoi ma apuca de picioare si ma tragea din pat, de sub patura ocrotitoare.

   Mama era mai blanda, venea o data si spunea frumos sa ma trezesc, atat de frumos incat mereu incercam sa nu o dezamagesc. Ma ridicam in fud la marginea patului si dadeam din cap, in semn ca m-am trezit, iar cand usa se inchidea, picam lat, intr-un somn mai adanc decat adineauri. Jale era a doua oara cand pe usa intra si vedea ca sunt tot in pat, imi crapa obrazul de rusine.

   Cu toate astea nu era zi in care sa nu-mi dea: pachet, paine prajita intinsa cu ceva bun, pupic pe frunte si banuti de buzunar.

   Cu toate astea imi iubesc parintii, ii respect si chiar daca nu pare, ii inteleg!

ps cele mai cutremuratoare treziri le primeam insa de la verisoara mea in timp ce invatam pentru bacalaureat. statea la noi si in fiecare dimineata imi turna apa pe fata, uneori chiar cafea!

Unii, altii..

   Unii se iubesc mai mult pe ei, in timp ce altii isi iubesc mai mult aproapele, ambii incearca mereu sa fie bine si ascund micile nemultumiri. Unii spun adevarul pentru a nu provoca durere pe viitor, unii ocolesc adevarul pentru a nu strica nimic in prezent, si unul si celalalt incearca mereu sa fie bine, sa ascunda micile greseli. Unii nu mai pot de dor si asteapta mereu un semn, semne ce niciodata nu vin de la ceilalti, caci se inchid si nu lasa dorul sa se vada. Unii sunt frumosi privindu-se in oglinda, altii se incalzesc in zambetul placut al celor apropiati. Si unii si altii lupta toata viata pentru ce e al lor.
   Indiferet de felul omului, mereu iubim, mereu exista defecte, mereu exista cuvinte nespuse. Trebuie sa invatam, sa placem, sa iubim micile defecte, caci ele fac totul mai complicat, dar infinit mai frumos.